Teorie literară

Perioade și curente literare

Exact perioadele și curentele din programa de la real: umanism, iluminism, pașoptism, criticism junimist, romantism, realism, simbolism, modernism, tradiționalism, romanul și poezia interbelică, perioada postbelică și postmodernismul. Pentru fiecare: trăsăturile pe care le demonstrezi la eseu și exemplele canonice.

  • 40 min
  • La BAC: Subiectul al III-lea (reperul 1) · Subiectul al II-lea
  • De revizuit
Ilustrație: Perioade și curente literare
Ilustrație generată pentru ZECE (interpretare artistică, nu imagine din operă).

ții minte doar fișa asta și ești acoperit

Fișa de aur

  1. 01

    Reperul 1 al eseului: precizezi perioada, curentul sau orientarea tematică, numești două trăsături și le evidențiezi în text.

  2. 02

    Regula de aur: alege curentul ale cărui trăsături le poți arăta cel mai concret în text. Trăsătura fără dovadă e doar pe jumătate.

    Truc: Nu spui doar „sunt rapid”; arăți cronometrul.

  3. 03

    Formula sigură: „Textul se încadrează în X, prin trăsătura 1 (+ dovadă din text) și prin trăsătura 2 (+ dovadă din text).”

  4. 04

    Romantism (Luceafărul): antiteza, cultul geniului, evadarea în cosmos/vis, inspirația folclorică.

  5. 05

    Realism (Ion, Moara cu noroc, Enigma Otiliei): obiectivitate (narator omniscient), verosimilitate, personaje tipice, construcție simetrică.

  6. 06

    Simbolism (Plumb): simbolul central, sugestia, corespondențele și cromatica, muzicalitatea (repetiție, paralelism).

    Truc: Plumb = greu, cenușiu, fără zbor: tot ce atinge devine „de plumb”.

  7. 07

    Modernism (Ultima noapte…, Blaga, Arghezi, Barbu): sincronizare, intelectualizare, subiectivitate, înnoirea limbajului (vers liber, estetica urâtului).

  8. 08

    Dacă perioada e deja dată în cerință („text dramatic postbelic”), numești un curent sau o orientare tematică, nu perioada.

1 din 10

Pe scurt

2 minesențialul, de recitit oricând

Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie

  • Reperul 1 din eseu valorează 6 puncte: 2p pentru numirea perioadei, a curentului sau a orientării tematice, 2 × 1p pentru numirea a două trăsături și 2 × 1p pentru demonstrarea fiecărei trăsături în text.
  • Programa de la real cuprinde: umanismul și iluminismul (sec. XVII–XVIII), pașoptismul, criticismul junimist, romantismul, realismul, simbolismul, perioada interbelică (modernism, tradiționalism, romanul psihologic și al experienței), perioada postbelică (roman, poezie, teatru, postmodernism).
  • Nu sunt în programa de la real (sunt doar la uman): clasicismul ca „prelungire”, avangarda, „România între Occident și Orient”.
  • Regula de aur: alege curentul ale cărui trăsături le poți arăta cel mai concret în text. O trăsătură numită, dar nedemonstrată, aduce doar 1 punct din 2.
  • Poți încadra textul în perioadă + curent deodată („roman interbelic realist”). Baremul punctează oricare variantă corectă. Trăsăturile trebuie să fie însă ale entității pe care ai numit-o.
  • Formula sigură: „Textul se încadrează în X, prin trăsătura 1 (... + dovadă din text) și prin trăsătura 2 (... + dovadă din text).”

Schemă interactivă

1 min

Perioade și curente · axă interactivă

De la cronicari la generația ’80, cu operele tale pe axă

Apasă pe un curent pentru 4 trăsături; pe o operă, pentru lecția ei.

  1. XVII–XVIII

    Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.

  2. Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.

  3. Perioada modernă

    Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.

  4. Perioada interbelică
  5. Perioada postbelică
  6. Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.

Romantismul · c. 1830 – 1890 (apogeu: Eminescu)Mihai Eminescu, „ultimul mare romantic european”
  1. 1antiteza ca principiu de construcție
  2. 2cultul geniului, al omului excepțional
  3. 3evadarea în vis, natură, cosmos sau trecut
  4. 4inspirația folclorică și amestecul genurilor
Axa urmează exact perioadele și curentele din programa de la real. Curentele se suprapun în timp: anii arată debutul și perioada de vârf, nu granițe stricte. La eseu, baremul punctează orice încadrare corectă (perioadă, curent sau orientare tematică), dacă trăsăturile numite îi aparțin și le demonstrezi în text.

Harta: ce încadrare folosești pentru fiecare text canonic

5 min

Povestea lui Harap-Alb (Creangă, 1877)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
perioada marilor clasici / criticismul junimist
Alternative corecte
elemente realiste (umanizarea fabulosului), ca nuanță, nu ca încadrare
Amintiri din copilărie (Creangă)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
perioada marilor clasici / junimism
Alternative corecte
realism
Moara cu noroc (Slavici, 1881)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
realism
Alternative corecte
junimism (marii clasici)
O scrisoare pierdută (Caragiale, 1884)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
realism
Alternative corecte
criticismul junimist (satira „formelor fără fond”)
Luceafărul (Eminescu, 1883)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
romantism
Alternative corecte
perioada marilor clasici
Floare albastră (Eminescu, 1873)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
romantism
Alternative corecte
—
Plumb (Bacovia, 1916)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
simbolism
Alternative corecte
modernism (elemente expresioniste)
Ion (Rebreanu, 1920)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
realism + perioada interbelică
Alternative corecte
roman de inspirație rurală (orientare tematică)
Baltagul (Sadoveanu, 1930)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
tradiționalism + perioada interbelică
Alternative corecte
realism; roman mitic (orientare tematică)
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (Camil Petrescu, 1930)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
modernism + roman psihologic/al experienței
Alternative corecte
perioada interbelică
Enigma Otiliei (G. Călinescu, 1938)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
realism (de tip balzacian) + perioada interbelică
Alternative corecte
— (elementele moderne sunt nuanțe, nu încadrare)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Blaga, 1919)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
modernism
Alternative corecte
expresionism (ca nuanță)
Testament (Arghezi, 1927)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
modernism
Alternative corecte
artă poetică (orientare tematică)
Riga Crypto și lapona Enigel (Barbu)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
modernism
Alternative corecte
—
Leoaica tânără, iubirea (N. Stănescu, 1964)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
neomodernism (poezia postbelică)
Alternative corecte
perioada postbelică (trăsături mai greu de demonstrat)
Moromeții (Preda, vol. I, 1955)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
perioada postbelică + realism
Alternative corecte
roman de inspirație rurală
Iona (Sorescu, 1968)
Încadrare recomandată (sigură la barem)
neomodernism sau orientarea tematică teatru parabolic / de idei
Alternative corecte
elemente postmoderne (disputat); perioada postbelică doar ca frază de context
1 / 17

Secolele XVII–XVIII: umanismul și iluminismul

3 min

Nu există autori canonici din această perioadă, deci nu vei scrie un eseu despre ea. Poate apărea însă un text la prima vedere sau o întrebare de context. Ajung câte 4–5 trăsături.

Umanismul (sec. XVII–XVIII în cultura română)

Reprezentanți: cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce și Dimitrie Cantemir, cu operă enciclopedică.

TrăsăturăExemplu

încrederea în om, în rațiune și în valoarea culturii
Miron Costin laudă cititul cărților ca „zăbava” cea mai folositoare
interesul pentru originea romană a poporului și latinitatea limbii
Ureche: „de la Râm ne tragem”; Costin, De neamul moldovenilor
ideea unității de neam a românilor
cronicarii vorbesc despre românii din toate provinciile
scrierea istoriei în limba română (istoriografie)
letopisețele moldovenești
spirit enciclopedic
Cantemir: Descrierea Moldovei, Istoria ieroglifică

Iluminismul (a doua jumătate a sec. XVIII – începutul sec. XIX)

Reprezentanți: Școala Ardeleană (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior) și Ion Budai-Deleanu, cu epopeea eroi-comică Țiganiada.

TrăsăturăExemplu

încrederea în rațiune și în progres
programul Școlii Ardelene
luminarea poporului prin școală, carte, cultură
manuale, traduceri, școli în limba română
demonstrarea latinității limbii și a poporului, uneori exagerată (purism)
gramatica Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780)
lupta pentru emanciparea națională
scrierile istorice ale lui Șincai și Maior
impunerea alfabetului latin
lucrările lingvistice ale Școlii Ardelene

Perioada modernă (sec. XIX – începutul sec. XX)

12 min 2 întrebări la final

Perioada pașoptistă (aprox. 1830–1860)

Programul ei este articolul „Introducție” din revista Dacia literară (Iași, 1840), scris de Mihail Kogălniceanu.

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți

literatură originală, nu imitații și traduceri
„Introducție”: „Traducțiile însă nu fac o literatură.”
inspirația din istoria națională
nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (C. Negruzzi, 1840)
inspirația din folclor și din natura patriei
poezia lui Vasile Alecsandri
spirit militant, patriotic și civic
literatura legată de Revoluția de la 1848
coexistența curentelor (iluminism, clasicism, romantism)
Negruzzi: subiect romantic, construcție clasică

Criticismul junimist și perioada marilor clasici

Societatea Junimea a fost fondată la Iași în 1863 (Titu Maiorescu, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor). Revista ei, Convorbiri literare, apare din 1867. Aici publică marii clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici.

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți

spiritul critic (combaterea imposturii, a mediocrității)
studiile lui Maiorescu; în literatură, satira lui Caragiale
teoria formelor fără fond (În contra direcției de astăzi în cultura română, 1868)
O scrisoare pierdută: alegeri, presă, „revizuirea” Constituției, toate fără conținut real
autonomia esteticului: arta e independentă de politic și moral
Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, Comediile d-lui Caragiale (1885)
cultivarea limbii literare și a specificului național
Creangă și Slavici, prețuiți pentru inspirația din viața poporului
ironia, spiritul filozofic, gustul pentru clasic
scrierile junimiștilor; „anecdotele” de la ședințele Junimii

Romantismul

În cultura română, romantismul culminează cu Mihai Eminescu, considerat „ultimul mare romantic european”.

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți (exemplu canonic)

antiteza ca procedeu de construcție
Luceafărul: lumea cosmică (nemurire, cunoaștere) vs. lumea terestră (moarte, iubire efemeră); Hyperion vs. Cătălin
cultul geniului, omul superior, excepțional
Hyperion, simbol al geniului, care renunță la iubire și rămâne „nemuritor și rece”
evadarea în vis, în natură, în cosmos, în trecut
zborul cosmic din Luceafărul; natura-paradis din Floare albastră
inspirația folclorică
Luceafărul pornește de la basmul Fata în grădina de aur; formula „A fost odată ca-n povești”
amestecul genurilor
Luceafărul: epic + liric + dramatic
motive romantice: luna, stelele, codrul, lacul, visul, noaptea, floarea albastră
Floare albastră: motivul preluat de la Novalis, simbol al idealului și al iubirii
primatul sentimentului și al imaginației față de rațiune
iubirea ideală, visată, din Floare albastră

Realismul

Realismul românesc apare la clasici (Slavici, Caragiale) și continuă în interbelic (Rebreanu, Călinescu) și în postbelic (Preda).

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți (exemplu canonic)

obiectivitatea: narator omniscient, omniprezent, neimplicat; narațiune la persoana a III-a
Ion, Moara cu noroc, Enigma Otiliei
verosimilitatea: fapte, locuri și timpuri credibile, uneori precise
Enigma Otiliei: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909...”, strada Antim; Ion: satul Pripas
personaje tipice în împrejurări tipice (tipologii)
Ion, țăranul însetat de pământ; Costache Giurgiuveanu, avarul; Stănică Rațiu, arivistul; Cațavencu, demagogul
reflectarea critică a realității sociale, tema banului, a parvenirii
Ghiță (Moara cu noroc) se degradează din dorința de îmbogățire
construcție riguroasă, adesea simetrică (incipit–final)
Ion: drumul din incipit și din final; Moara cu noroc: vorbele bătrânei la început și la sfârșit
motivarea socială și psihologică a faptelor; stil sobru
Rebreanu, stilul „cenușiu”, fără podoabe

Simbolismul

Simbolismul se naște în Franța (manifestul lui Jean Moréas, 1886; Baudelaire ca precursor; Verlaine, Rimbaud, Mallarmé). La noi, teoreticianul este Alexandru Macedonski, iar poeții reprezentativi sunt George Bacovia și Ion Minulescu.

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți în Plumb

simbolul central
plumbul: greutate, apăsare, cenușiu, moarte, imposibilitatea zborului
sugestia în locul numirii directe
starea de angoasă nu e numită, ci sugerată prin cadrul funerar și prin frig
corespondențele (sinestezii), cromatica
„flori de plumb”: ceea ce ar trebui să fie viu și colorat devine greu și cenușiu
muzicalitatea: repetiția, refrenul, simetria
cuvântul „plumb” se repetă de șase ori în text, iar versurile 3 și 7 au construcție paralelă
teme simboliste: moartea, singurătatea, nevroza, spațiul închis
„Stam singur în cavou...”, „Stam singur lângă mort...”

În ce curent încadrezi Ion și de ce nu tradiționalism?

Ce două trăsături simboliste arăți în Plumb?

Perioada interbelică (1918–1940)

7 min

Modernismul

Teoreticianul lui este Eugen Lovinescu, cu cenaclul și revista Sburătorul (1919) și teoria sincronismului (Istoria civilizației române moderne). Pentru literatură, Lovinescu fixează câteva direcții: tematică urbană în locul celei rurale, proză obiectivă și roman de analiză psihologică, intelectualizarea prozei și a poeziei, trecerea poeziei de la epic la liric.

sincronizarea cu literatura europeană
Proză (Ultima noapte...)
romanul proustian, al conștiinței
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
lirica filozofică europeană
intelectualizarea
Proză (Ultima noapte...)
personaj intelectual (Ștefan Gheorghidiu, student la Filozofie)
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
poezie a cunoașterii (Blaga: cunoașterea luciferică vs. paradisiacă)
tematica urbană
Proză (Ultima noapte...)
Bucureștiul, mediul intelectual și monden
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
—
subiectivitatea, analiza psihologică
Proză (Ultima noapte...)
persoana I, monolog interior, timp psihologic
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
eul liric reflexiv
înnoirea limbajului poetic
Proză (Ultima noapte...)
stilul anticalofil (refuzul „scrisului frumos”)
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
versul liber (Blaga); estetica urâtului (Arghezi: „Din bube, mucegaiuri și noroi”); ermetismul (Barbu)
ambiguitatea, metafora revelatorie, imagini insolite
Proză (Ultima noapte...)
finalul deschis
Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto)
„corola de minuni a lumii”, „lumina mea”
1 / 6

Tradiționalismul

Tradiționalismul interbelic se leagă de revista Gândirea (fondată la Cluj în 1921, condusă apoi de Nichifor Crainic). Are precursori în sămănătorism și poporanism, de la începutul secolului.

Trăsătură „de eseu”Cum o arăți în Baltagul

satul ca spațiu al valorilor autentice și al permanenței
lumea păstorilor din munții Tarcăului, cu „rânduiala” ei străveche
tradițiile, obiceiurile, ritualurile
botezul și nunta întâlnite pe drum; înmormântarea și parastasul lui Nechifor
mitul și folclorul
motto-ul din Miorița; romanul ca o replică epică a baladei
credința și ordinea arhaică a lumii
Vitoria citește semne, vise, se roagă, ține posturi
valorificarea ocupațiilor tradiționale și a legăturii cu ciclurile naturii
păstoritul și transhumanța; plecarea lui Nechifor la Dorna, după oi; rânduiala anotimpurilor

Romanul interbelic: orientări și tipuri

Programa cere „orientări tematice în romanul interbelic” și „tipuri de roman: psihologic și al experienței”. Sinteza:

roman realist-obiectiv, de inspirație rurală
Trăsături
frescă a satului, problema pământului, narator omniscient
Text
Ion
roman psihologic și al experienței, citadin
Trăsături
persoana I, autenticitate, timp psihologic, introspecție, memorie involuntară
Text
Ultima noapte...
roman realist balzacian, citadin
Trăsături
tipologii, tema moștenirii și a banului, descrierea mediului
Text
Enigma Otiliei
roman mitic / tradiționalist
Trăsături
mit, ritual, drum inițiatic, roman „polițist”
Text
Baltagul
1 / 4

Poezia interbelică

„Diversitate tematică, stilistică și de viziune”: Blaga (modernism expresionist, poezia cunoașterii), Arghezi (modernism, estetica urâtului, artă poetică), Barbu (modernism, ermetism, poezie cu rigoare matematică), dar și tradiționaliștii (Ion Pillat, Vasile Voiculescu).

Perioada postbelică (după 1945)

4 min o întrebare la final

Context minimal, pentru introducere. Între 1948 și începutul anilor ’60, literatura e supusă realismului socialist (proletcultismul). „Dezghețul” din anii ’60 permite revenirea la valorile estetice, prin generația ’60 (Nichita Stănescu, Marin Sorescu).

romanul postbelic
Trăsături „de eseu”
realism reînnoit; satul tradițional în fața istoriei; narator omniscient care cedează perspectiva unor personaje-reflector; scene ample (cina, poiana lui Iocan)
Text canonic
Moromeții: Siliștea-Gumești, „cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial”
poezia postbelică
Trăsături „de eseu”
revenirea la lirism după proletcultism; metafora și ambiguitatea; iubirea ca stare de grație și formă de cunoaștere; limbaj poetic înnoit
Text canonic
Leoaica tânără, iubirea: iubirea-leoaică, natura care „se făcu un cerc”
teatrul postbelic
Trăsături „de eseu”
parabola, alegoria, mitul reinterpretat; personaj-simbol al condiției umane; monolog, absurd, ironie tragică
Text canonic
Iona: mitul biblic reinterpretat, singurătatea, căutarea sensului
1 / 3

Postmodernismul

Curentul se afirmă la noi prin generația ’80 („optzeciștii”: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Florin Iaru și alții), în cenaclurile conduse de Nicolae Manolescu și Ov. S. Crohmălniceanu.

TrăsăturăExplicație

intertextualitatea
textul dialoghează cu alte texte (citate, aluzii, rescrieri)
ironia și parodia
relativizarea marilor teme și a stilului „înalt”
autoreferențialitatea (metaficțiunea)
textul vorbește despre propria scriere
amestecul registrelor (livresc, cotidian, colocvial)
„democratizarea” limbajului poetic
cotidianul, biograficul, fragmentarismul
literatura se apropie de viața obișnuită

Ce faci la încadrare dacă cerința spune „text dramatic postbelic”?

Ce se cere la BAC

3 mincum apare la examen

Reperul 1 apare la toate eseurile de tip A, B și D, dar nu la tipul C (personaj). Formularea oficială, constantă în 2023–2026:

„evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului [narativ / poetic / dramatic] studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică”

Baremul (de exemplu, iunie–iulie 2026, var. 6, Bacovia; august 2025, var. 9, text dramatic):

  • precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte;
  • numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice precizate – 2 × 1 punct;
  • evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului – 2 × 1 punct.

Excepție: la modelul 2024 („text dramatic postbelic”), cerința a cerut încadrarea „într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică”, fără „perioadă”, pentru că perioada era deja dată în cerință. Citește cerința: dacă perioada e dată, numește un curent sau o orientare.

Paragraf-model: încadrarea pentru Plumb (6 puncte)

Poezia Plumb, care deschide volumul cu același titlu (1916), se încadrează în simbolism, curent pe care Bacovia îl duce la expresia lui cea mai profundă în literatura română. O primă trăsătură simbolistă este folosirea simbolului ca nucleu al textului. Plumbul, metal greu, cenușiu, apăsător, transformă tot ce atinge: sicriele, florile, coroanele, chiar „amorul” și „aripile” sunt „de plumb”. Astfel, simbolul sugerează o lume închisă, fără ieșire, în care orice înălțare e imposibilă. A doua trăsătură este muzicalitatea, obținută prin repetiție și paralelism. Cuvântul-simbol revine de șase ori în cele opt versuri, iar versurile „Stam singur în cavou... și era vânt...” și „Stam singur lângă mort... și era frig...” au aceeași construcție. Ele creează o monotonie obsesivă, care sugerează, fără să o numească, starea de angoasă a eului liric.

Greșeli care costă puncte

1 mincapcanele de evitat

  • Trăsătură fără dovadă. „O trăsătură a realismului este obiectivitatea.” și atât: pierzi punctul de „evidențiere”. Adaugă imediat cum apare în text.
  • Trăsături care nu aparțin curentului numit. Exemplu: „romantism” + „versul liber”. Fiecare trăsătură trebuie să fie a curentului pe care l-ai precizat.
  • Două trăsături care sunt, de fapt, una. „Narator omniscient” și „narațiune la persoana a III-a” țin de aceeași obiectivitate. Alege trăsături distincte: obiectivitate + tipicitate, sau verosimilitate + construcție simetrică.
  • Încadrare greșită: Ion în „tradiționalism” (e realism), Plumb în „romantism”. Riscant: Enigma Otiliei în „modernism”. Romanul are elemente moderne, dar trăsăturile realismului balzacian sunt mult mai ușor de demonstrat.
  • Istorie literară în loc de trăsături. Trei rânduri despre Lovinescu nu aduc puncte, dacă nu urmează trăsăturile demonstrate.

Schema de recapitulare

1 minpentru recapitularea rapidă

  • Sec. XVII–XVIII: umanism (cronicarii, Cantemir) → iluminism (Școala Ardeleană)
  • Modern: pașoptism (Dacia literară, 1840) → junimism (Convorbiri literare, 1867; marii clasici)
    • romantism → Eminescu
    • realism → Slavici, Caragiale (apoi Rebreanu, Călinescu, Preda)
    • simbolism → Macedonski, Bacovia
  • Interbelic: modernism (Lovinescu, Sburătorul) ↔ tradiționalism (Gândirea)
    • roman: realist (Ion, Enigma Otiliei), psihologic/al experienței (Ultima noapte...), mitic (Baltagul)
    • poezie: Blaga, Arghezi, Barbu
  • Postbelic: roman (Moromeții), poezie (Stănescu), teatru (Iona), postmodernism (generația ’80)

Termeni-cheie

Încadrarea (reperul 1)
Precizarea perioadei, a curentului sau a orientării tematice (2p) + numirea a două trăsături (2×1p) + evidențierea lor în text (2×1p).
Pașoptismul
Perioada 1830–1860, cu programul din „Introducție” la Dacia literară (1840): literatură originală, inspirată din istorie, folclor și natura patriei.
Criticismul junimist
Direcția impusă de Junimea și Titu Maiorescu (Convorbiri literare, 1867): spirit critic, teoria formelor fără fond, autonomia esteticului.
Romantismul
Curent care cultivă sentimentul, imaginația și visul, antiteza, evadarea în natură, istorie sau cosmos și figura geniului.
Realismul
Curent care reflectă obiectiv și verosimil realitatea socială, prin narator omniscient, personaje tipice în împrejurări tipice și construcție riguroasă.
Simbolismul
Curent care exprimă stări vagi prin sugestie, simbol, corespondențe (sinestezii), muzicalitate și cromatică.
Modernismul
Orientare interbelică (E. Lovinescu, Sburătorul, 1919) care cere sincronizarea cu literatura europeană: tematică urbană, intelectualizare, înnoirea limbajului.
Tradiționalismul
Orientare interbelică (revista Gândirea, 1921) care vede în satul tradițional, credință, mit și istorie sursa valorilor autentice.
Sincronismul
Teoria lui E. Lovinescu: o cultură evoluează prin preluarea formelor culturii europene, apoi prin adaptarea lor la specificul propriu.
Neomodernismul
Denumire critică pentru poezia și teatrul generației ’60 (N. Stănescu, M. Sorescu): reluarea modernismului interbelic după realismul socialist.
Postmodernismul
Curent postbelic (generația ’80): intertextualitate, ironie, parodie, autoreferențialitate, amestecul registrelor, cotidianul în literatură.
Formele fără fond
Teoria lui Maiorescu (În contra direcției de astăzi..., 1868): instituții și forme culturale importate din Occident fără baza socială și culturală care să le susțină.

Notițele mele

Salvat local

Surse