Plumb – George Bacovia

Poezia-emblemă a simbolismului românesc: încadrare argumentată, simbolul plumbului, cele două catrene simetrice, imagini de comentat, prozodie exactă și eseu-model de nivel 10.

30 min
La BAC: Subiectul al III-lea
De revizuit

Ilustrație generată pentru ZECE (interpretare artistică, nu imagine din operă).

ții minte doar fișa asta și ești acoperit

Fișa de aur

01
Simbolism; specia: poezie lirică simbolistă (deschide volumul Plumb, 1916). Trăsătura 1: simbolul — „plumbul” nu are sens propriu: e apăsare, moarte, lume închisă.
02
Trăsătura 2: muzicalitatea — „plumb” repetat obsesiv la rimă, versurile 3 paralele („și era vânt” / „și era frig”), punctele de suspensie. (Variantă: sugestia.)
Truc: Plumb = greu, cenușiu, sigilat: ca un sicriu din care nu ieși.
03
Tema: singurătatea și angoasa eului într-o lume a morții, fără ieșire; iubirea moartă nu mai poate fi reînviată.
04
Imagini de comentat: cavoul ca univers (eul stă „singur în cavou”), iubirea moartă („Dormea întors amorul meu de plumb”) și „aripile de plumb” (nicio evadare).
05
Eul liric: singur („singur” apare în ambele strofe), prizonier; singurul gest activ — „am început să-l strig” — rămâne fără răspuns.
06
Structură: două catrene simetrice — strofa I exterior (decorul funerar), strofa II interior (iubirea moartă); simetria sugerează închiderea.
Truc: Strofa 2 repetă strofa 1 ca o cameră în oglindă: nu există ușă.
07
De analizat: imperfectul (dormeau, stam, era — o stare fără sfârșit) contra perfectului compus „am început”; prozodie: 10 silabe, iambic, rimă îmbrățișată.

1 din 9

Pe scurt

2 minesențialul, de recitit oricând

Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie

Autor: George Bacovia. Volum: Plumb, 1916. Poezia deschide volumul și îi dă titlul.
Perioadă: începutul secolului al XX-lea. Curent: simbolism. Bacovia este cel mai important simbolist român. Critica îl consideră și precursor al modernismului.
Specie: poezie lirică, de tip elegie simbolistă .
Tema: condiția poetului într-o lume ostilă, sufocantă. Iubirea moartă și singurătatea sunt văzute prin imaginarul morții.
Structură: două catrene simetrice. Primul arată exteriorul (cavoul, decorul funerar), al doilea interiorul (iubirea moartă, strigătul eului).
Simbolul central: plumbul: greutate, apăsare, cenușiu, moarte, spațiu închis. Cuvântul apare de 6 ori în text, plus în titlu.
Prozodie: versuri de 10 silabe, ritm iambic, rimă îmbrățișată.
La BAC: Bacovia a fost cerut de 3 ori: sesiunea specială 2023, august 2024 și iunie–iulie 2026.

Încadrare: de ce este simbolistă (reperul 1)

4 min

Comentariu: „Plumb”, de George Bacovia

Comentariul complet al poeziei, pe reperele de la BAC.

Florentin - Profu' de română · 12:04 · Deschide pe YouTube

Trăsătură simbolistăDemonstrație pe text

Simbolul

„Plumbul” nu este folosit cu sens propriu, ci ca simbol al apăsării, al morții și al lumii închise. Totul devine plumb: sicriele, florile, coroanele, iubirea, aripile.

Sugestia stărilor sufletești (spleen, angoasă, singurătate)

Starea nu este numită („sunt trist”), ci sugerată prin decor: cavou, „funerar vestmânt”, vântul, frigul.

Muzicalitatea (repetiție, refren, simetrie)

Repetiția obsesivă a cuvântului „plumb” la rimă. Versurile 3 sunt paralele: „Stam singur” + loc + „și era vânt” / „și era frig”. Punctele de suspensie dau ritmul unei respirații întrerupte.

Corespondențele / sinestezia

Senzațiile se asociază: vizual (plumbul cenușiu), auditiv („scârțâiau”), tactil-termic („era frig”). Toate converg spre aceeași stare de moarte.

Trăsătură simbolistă	Demonstrație pe text
Simbolul	„Plumbul” nu este folosit cu sens propriu, ci ca simbol al apăsării, al morții și al lumii închise. Totul devine plumb: sicriele, florile, coroanele, iubirea, aripile.
Sugestia stărilor sufletești (spleen, angoasă, singurătate)	Starea nu este numită („sunt trist”), ci sugerată prin decor: cavou, „funerar vestmânt”, vântul, frigul.
Muzicalitatea (repetiție, refren, simetrie)	Repetiția obsesivă a cuvântului „plumb” la rimă. Versurile 3 sunt paralele: „Stam singur” + loc + „și era vânt” / „și era frig”. Punctele de suspensie dau ritmul unei respirații întrerupte.
Corespondențele / sinestezia	Senzațiile se asociază: vizual (plumbul cenușiu), auditiv („scârțâiau”), tactil-termic („era frig”). Toate converg spre aceeași stare de moarte.

Tema, viziunea, titlul

2 min o întrebare la final

Tema: singurătatea și angoasa eului într-o lume a morții, fără ieșire. Iubirea moartă nu mai poate fi reînviată.

Viziunea despre lume: universul este un cavou, un spațiu închis, apăsător. Viața și moartea nu se mai deosebesc. Eul liric este prizonier: încearcă să comunice („să-l strig”), dar nimic nu răspunde.

Titlul, Plumb, este un substantiv comun, monosilabic, nearticulat, fără determinanți. Este cuvântul-simbol al întregului volum. Plumbul este un metal greu, cenușiu, opac, toxic, folosit la sicriele închise ermetic. De aici vin sensurile simbolice:

greutatea, apăsarea sufocantă;
cenușiul monoton, culoarea lipsei de speranță;
moartea și izolarea (sicriul sigilat);
imposibilitatea înălțării („aripile de plumb”).

Monosilabul cu sonoritate surdă (pl-, -mb) sugerează fonetic apăsarea.

Casa memorială George Bacovia din București
Autor: Yrtgm · Domeniu public · Wikimedia Commons

Ce simbolizează plumbul?

Structura: două catrene simetrice

5 min

Plan

exterior, obiectiv

Conținut

Decorul funerar: „sicriele de plumb”, „flori de plumb”, „funerar vestmânt”, eul singur în cavou, vântul, „coroanele de plumb” care scârțâie.

Plan

interior, subiectiv

Conținut

„Dormea întors amorul meu de plumb”: iubirea moartă. Eul începe să o strige, stă „singur lângă mort”, e frig, iar iubirii „îi atârnau aripile de plumb”.

1 / 2

Strofa	Plan	Conținut
I	exterior, obiectiv	Decorul funerar: „sicriele de plumb”, „flori de plumb”, „funerar vestmânt”, eul singur în cavou, vântul, „coroanele de plumb” care scârțâie.
II	interior, subiectiv	„Dormea întors amorul meu de plumb”: iubirea moartă. Eul începe să o strige, stă „singur lângă mort”, e frig, iar iubirii „îi atârnau aripile de plumb”.

Simetria este aproape matematică:

în ambele strofe, versurile 1 și 4 se termină cu „plumb”;
versul 3 are aceeași construcție: „Stam singur” + loc + „... și era” + element natural („vânt” / „frig”);
versurile 1 încep cu același verb la imperfect: „Dormeau” / „Dormea”.

Simetria sugerează închiderea: strofa a doua repetă lumea primei, fără ieșire.

Opoziții:

exteriorul (cavoul, cimitirul) față de interiorul (sentimentul). Planurile se confundă, iar sufletul devine el însuși un cavou;
„aripi”, adică zbor și înălțare, față de „plumb”, adică greutate și cădere;
viața (eul care strigă) față de moarte (sicriele, „mort”).

Timpurile verbale. Imperfectul domină: dormeau, stam, era, scârțâiau, dormea, atârnau. Starea apare ca durată nedeterminată, fără început și fără sfârșit. Singura acțiune punctuală este la perfect compus: „am început să-l strig”. Este un gest de revoltă, dar rămâne fără urmare.

Incipitul, „Dormeau adânc sicriele de plumb”, fixează direct universul funerar. Personificarea „dormeau” sugerează că moartea este o stare continuă, aproape vie. Finalul cu „aripile de plumb” închide orice posibilitate de evadare: iubirea, care ar fi putut înălța, este ea însăși moartă și grea.

Eul liric, limbajul, prozodia

3 min o întrebare la final

Eul liric are mărci clare ale persoanei I: verbele „stam”, „am început”, adjectivul posesiv „meu” și pronumele „-l” din „să-l strig”. Lirismul este subiectiv. Eul este singur (cuvântul „singur” apare în ambele strofe), însingurat într-un spațiu al morții.

Figuri de stil și procedee cu semnificație:

repetiția cuvântului „plumb” (de 6 ori): obsesie, monotonie, muzicalitate sumbră;
epitetele metaforice „de plumb” („flori de plumb”, „amorul meu de plumb”): totul este contaminat de aceeași materie moartă;
personificarea „Dormeau adânc sicriele”: moartea ca somn nesfârșit;
inversiunea „funerar vestmânt”: accentuează caracterul funebru;
imaginea auditivă „scârțâiau coroanele”: sunet mecanic, strident, al unei lumi moarte;
oximoronul „aripile de plumb”: înălțarea devine imposibilă;
punctele de suspensie: pauze, tăceri, sugerează angoasa.

Prozodie (exact):

2 catrene;
măsura: 10 silabe („Dor-meau a-dânc si-cri-e-le de plumb”);
ritm iambic;
rimă îmbrățișată (abba): plumb / vestmânt / vânt / plumb, apoi plumb / strig / frig / plumb.

Ce prozodie are poezia?

Imagini și idei poetice de comentat (reperul 2)

3 min o întrebare la final

Cavoul ca univers („Dormeau adânc sicriele de plumb”; eul stă „singur în cavou”). Spațiul închis, funerar, este o metaforă a lumii întregi. Eul nu vizitează un cimitir, ci trăiește într-un cavou. Viața este percepută ca moarte.
Vântul din cavou („... și era vânt...”). Detaliul pare paradoxal: într-un cavou nu bate vântul. Imaginea sugerează însă nesiguranța, frigul existențial, o lume în destrămare. Coroanele care „scârțâiau” adaugă o notă auditivă stridentă, de degradare mecanică.
Iubirea moartă („Dormea întors amorul meu de plumb”). Sentimentul care ar fi trebuit să dea sens existenței este el însuși un mort. Epitetul „întors” este ambiguu: întors cu fața, întors spre moarte, închis în sine. Ambiguitatea este și ea simbolistă.
Strigătul („și-am început să-l strig”). Este singurul gest activ din poezie (perfect compus), o încercare disperată de a reînvia iubirea. Rămâne fără răspuns: eul „stam singur lângă mort”. Comunicarea este imposibilă.
Aripile de plumb (finalul). Aripile simbolizează înălțarea, idealul, zborul. „De plumb”, ele devin semn al căderii și al imposibilității. Imaginea finală condensează tema: în lumea bacoviană nicio evadare nu este posibilă, nici prin iubire.

Care e singurul gest activ al eului?

Ce se cere la BAC

1 mincum apare la examen

Iunie–iulie 2026 (var. 6): „Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia.”
August 2024 (var. 4): Eminescu sau Bacovia. Sesiunea specială 2023 (var. 4): Bacovia sau Blaga.
Barem: precizarea curentului 2p, numirea a două trăsături 2 × 1p, evidențierea lor pe text 2 × 1p; tema 2p și două imagini comentate 2 × 2p; două elemente de compoziție sau de limbaj 2 × 3p.

Eseu-model

9 min

Eseu-model: Plumb, de George Bacovia

George Bacovia este cel mai important poet simbolist român, iar volumul „Plumb”, apărut în 1916, impune o viziune profund originală asupra existenței. Poezia care deschide volumul și îi dă titlul este o adevărată artă a sugestiei, în care lumea apare ca un spațiu al morții, fără ieșire.

Textul se încadrează în simbolism prin două trăsături. Prima este folosirea simbolului. Plumbul nu are sens propriu, ci sugerează apăsarea, cenușiul și moartea. El contaminează totul: sicriele, florile, coroanele, iubirea și chiar aripile. A doua trăsătură este muzicalitatea, obținută prin repetiție și simetrie. Cuvântul „plumb” revine de șase ori, de patru ori la rimă, iar versul al treilea al fiecărei strofe are aceeași construcție: începe cu „Stam singur” și se încheie, după o pauză marcată de punctele de suspensie, cu „era vânt”, respectiv „era frig”. Repetiția creează o muzică monotonă, obsesivă, potrivită stării de angoasă.

Tema poeziei este singurătatea eului într-o lume a morții, în care nici iubirea nu mai poate salva. O primă imagine semnificativă este cea a cavoului, din prima strofă. Eul liric nu vizitează un cimitir, ci se află închis între „sicriele de plumb”, înconjurat de „funerar vestmânt”. Personificarea din incipit, „Dormeau adânc sicriele”, sugerează că moartea este o stare permanentă, iar cavoul devine metafora întregului univers. Detaliul paradoxal al vântului adaugă senzația unei lumi nesigure și reci. O a doua imagine relevantă este cea a iubirii moarte: „Dormea întors amorul meu de plumb”. Sentimentul care ar fi putut da sens existenței este el însuși un mort. Eul încearcă să-l readucă la viață prin strigăt, dar rămâne „singur lângă mort”. Imaginea finală a „aripilor de plumb” anulează orice speranță de înălțare: aripile, simbol al zborului, sunt țintuite de greutatea metalului, iar evadarea devine imposibilă.

Un prim element de compoziție relevant este simetria celor două catrene. Prima strofă descrie exteriorul, decorul funerar, iar a doua interiorul, adică sentimentul. Construcția lor este însă aproape identică: ambele încep cu verbul „dormea”, ambele au „plumb” în primul și în ultimul vers, iar versurile a treia sunt paralele. Simetria arată că între lumea exterioară și suflet nu mai există diferență: sufletul este și el un cavou, iar structura însăși sugerează un spațiu închis.

Al doilea element este alcătuit din timpurile verbale și prozodie. Imperfectul domină („dormeau”, „stam”, „scârțâiau”, „atârnau”) și prezintă starea ca pe o durată fără început și fără sfârșit. Singura acțiune la perfect compus, „am început să-l strig”, rămâne fără urmare și accentuează neputința. Versurile de zece silabe, cu ritm iambic și rimă îmbrățișată, susțin monotonia apăsătoare, iar punctele de suspensie sugerează o respirație întreruptă.

În concluzie, „Plumb” este o poezie simbolistă reprezentativă. Prin simbol, sugestie și muzicalitate, ea transformă o stare sufletească într-o viziune tragică asupra unei lumi fără ieșire.

Cum ar fi punctat

Unde

Puncte

Reper 1: simbolism + simbol + muzicalitate, ilustrate

paragraful 2

Reper 2: tema + cavoul + iubirea moartă, comentate

paragraful 3

Reper 3: simetria strofelor + timpurile verbale și prozodia, cu relevanța explicată

paragrafele 4–5

Redactare

structură, conectori, judecăți de valoare

12 (cu 0–1 greșeli de ortografie și de punctuație)

Criteriu	Unde	Puncte
Reper 1: simbolism + simbol + muzicalitate, ilustrate	paragraful 2	6
Reper 2: tema + cavoul + iubirea moartă, comentate	paragraful 3	6
Reper 3: simetria strofelor + timpurile verbale și prozodia, cu relevanța explicată	paragrafele 4–5	6
Redactare	structură, conectori, judecăți de valoare	12 (cu 0–1 greșeli de ortografie și de punctuație)

Eseul are 446 de cuvinte (numărate automat), peste minimul de 400.

Greșeli care costă puncte

1 mincapcanele de evitat

Exersează pe itemi oficiali

0/3

2026 · Iunie · v06 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice semnificative pentru tema textului poetic; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).

2024 · August · v04 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu sau lui George Bacovia. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic ales într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic ales; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).

2023 · Sesiunea specială · v04 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia sau lui Lucian Blaga. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat; – analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).

Termeni-cheie

Simbolism: Curent literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea (Baudelaire, Verlaine, Rimbaud): sugestie, simbol, muzicalitate, corespondențe, stări sufletești vagi.
Simbol: Imagine concretă care sugerează o idee sau o stare abstractă fără să o numească; plumbul sugerează apăsarea, moartea, închiderea.
Sugestia: Principiul simbolist: starea sufletească nu este numită, ci evocată prin imagini, sunete, culori și repetiții.
Muzicalitatea: Efect sonor obținut prin repetiție, refren, simetrie și rimă; în „Plumb”, cuvântul-simbol revine de șase ori.
Spațiul închis: Motiv bacovian: cavoul, odaia, orașul de provincie; lumea ca loc fără ieșire, al morții și al singurătății.
Paralelism sintactic: Construcția identică a versurilor 3 din cele două strofe: „Stam singur…” + „și era…”; leagă exteriorul de interior.
Ritm iambic: Alternanța silabă neaccentuată – silabă accentuată; în „Plumb”, în versuri de 10 silabe.
Rimă îmbrățișată: Schema abba; în ambele catrene, versurile 1 și 4 se termină cu „plumb”.
Imperfectul: Timp verbal dominant (dormeau, stam, era, scârțâiau, atârnau): starea nu are început și sfârșit, se prelungește la nesfârșit.

Notițele mele

Salvat local

Surse

Programa de examen, Limba și literatura română, profil real (Anexa 2 la OMEN 4923/2013)
BAC iunie–iulie 2026, var. 6 – subiect și barem: „text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia”
BAC 2023 sesiunea specială (var. 4) și august 2024 (var. 4) – cerințe Bacovia
George Bacovia, „Plumb”, volumul „Plumb” (1916), după ediții școlare