G. Călinescu – Enigma Otiliei
Romanul realist-balzacian cu elemente moderne: încadrare argumentată, tema moștenirii și a paternității, structura circulară, Otilia, Felix, Costache Giurgiuveanu, secvențe-cheie și două eseuri-model (text narativ și personaj).
- 45 min
- La BAC: Subiectul al III-lea
- De revizuit

ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Fișa de aur
- 01
Perioada interbelică, roman realist de tip balzacian (1938), cu elemente moderne. Trăsătura 1: motivul balzacian al moștenirii — averea lui Costache, ținta clanului Tulea.
- 02
Trăsătura 2: tipologia — Costache avarul, Stănică arivistul, Aglae „baba absolută”, Aurica fata bătrână; sau descrierea mediului care explică personajele.
Truc: Balzac = bani + tipuri + case care vorbesc despre oameni.
- 03
Tema: moștenirea și lăcomia într-o familie burgheză bucureșteană; în plan secund, paternitatea și iubirea Felix – Otilia.
- 04
Scene de comentat: incipitul (sosirea lui Felix în strada Antim), camera Otiliei, moartea lui Costache (Stănică fură banii) și plecarea Otiliei cu Pascalopol.
- 05
Otilia: ambiguă, contradictorie (fată-copil și femeie cochetă — vezi camera ei) și lucidă, generoasă (renunță la Felix ca să nu-i stea în cale).
- 06
Structură circulară: incipit și final cu Felix în strada Antim, în fața casei lui Costache. Două planuri: moștenirea; iubirea și formarea lui Felix.
- 07
De analizat: reflectarea poliedrică — fiecare personaj o vede altfel pe Otilia, iar naratorul nu o caracterizează direct; de aici enigma.
Truc: Otilia e ca un glob de oglinzi: fiecare vede altă față.
Pe scurt
Culorile din lecție:termenidee-cheie
- Autor / an: G. Călinescu, 1938. Perioada: interbelică. Curent: realism (roman de tip balzacian), cu elemente moderne (ambiguitate, reflectare poliedrică), clasice (tipologii, simetrie), romantice (iubirea, orfanul) și naturaliste (degradarea lui Simion și a lui Titi).
- Specie: roman realist, obiectiv; roman al moștenirii, al familiei și bildungsroman (formarea lui Felix).
- Tema: moștenirea și efectele ei asupra unei familii burgheze bucureștene de la începutul secolului XX; paternitatea (titlul inițial a fost Părinții Otiliei); iubirea adolescentină.
- Narator omniscient, persoana a III-a, dar cu focalizare prin Felix în multe scene (mai ales în incipit).
- Structură: circulară – incipit și final cu Felix în strada Antim, în fața casei lui Costache.
- Personaje: Otilia Mărculescu, Felix Sima, Costache Giurgiuveanu, Leonida Pascalopol; clanul Tulea (Aglae, Simion, Olimpia, Aurica, Titi) și Stănică Rațiu.
- La BAC: tip A (text narativ – G. Călinescu) și tip C (personaj dintr-un roman interbelic – Otilia sau Costache).

Autor: necunoscut · Domeniu public · Wikimedia Commons
Încadrarea argumentată (reperul 1)
Formula sigură: roman realist de tip balzacian, cu elemente moderne. Alege două trăsături realiste și demonstrează-le pe text:
TrăsăturăPe text
| Trăsătură | Pe text |
|---|---|
| Motivul balzacian al moștenirii | Averea lui Costache Giurgiuveanu e ținta clanului Tulea; Otilia, fiica vitregă neadoptată, riscă să rămână fără nimic. Conflictul principal izvorăște din bani. |
| Narator omniscient, perspectivă obiectivă | Naratorul cunoaște gândurile și trecutul personajelor, relatează la persoana a III-a, cu detașare. |
| Tipologia (personaje-tip) | Costache – avarul; Stănică – arivistul; Aglae – „baba absolută”; Aurica – fata bătrână; Titi – debilul; Pascalopol – aristocratul rafinat. |
| Descrierea minuțioasă a mediului, care explică personajele | Incipitul: strada Antim, casa cu arhitectură pretențioasă și degradată, interiorul sufocat de obiecte – imaginea unei burghezii care imită luxul fără gust. |
| Veridicitatea, datarea precisă | Acțiunea începe „într-o seară de la începutul lui iulie 1909” ; Bucureștiul real, cu străzi numite. |
Elementele moderne (bune pentru nota „nuanțată”): Otilia e construită prin reflectare poliedrică – fiecare personaj o vede altfel; comportamentul ei rămâne ambiguu, nedezlegat de narator. Romanul a fost numit și „realism critic cu elemente moderne”. În eseu poți spune: „încadrarea în realism nu exclude elementele moderne, dintre care cel mai important este ambiguitatea protagonistei”.
Tema, viziunea, titlul
- Tema principală: moștenirea și lăcomia, într-o familie burgheză bucureșteană de la 1900.
- Teme secundare: paternitatea (toate personajele „părinți” ai Otiliei eșuează: Costache, Pascalopol, chiar Felix), iubirea, formarea tânărului.
- Viziunea despre lume: lumea burgheză e dominată de bani și instinct; omul e determinat de mediu și ereditate. Totuși, Otilia scapă oricărei explicații – realismul își recunoaște limitele.
- Titlul: „enigma” e misterul Otiliei – fată copil și femeie matură, capricioasă și lucidă – văzut mai ales prin ochii lui Felix. Enigma ține de percepția celorlalți, nu e o taină ascunsă de narator.

Calea Victoriei, în jurul anului 1900: Bucureștiul burghez în care începe romanul, în iulie 1909.
Autor: necunoscut · Domeniu public · Wikimedia Commons
Ce titlu inițial a avut romanul?
Structura și compoziția
ElementCe trebuie știut
| Element | Ce trebuie știut |
|---|---|
| Capitole | 20 de capitole ; acțiune lineară, cronologică, cu mai multe planuri. |
| Incipit | Seara de iulie 1909: Felix Sima, proaspăt absolvent de liceu, orfan, sosește cu un geamantan în strada Antim. Descrierea străzii și a casei; Costache, bâlbâit, îl întâmpină cu replica că „aici nu stă nimeni” . În salon, familia joacă cărți: prima prezentare a personajelor, prin ochii lui Felix. |
| Final / epilog | După ani, Felix, devenit medic și profesor renumit, află de la Pascalopol că Otilia a plecat din viața lui și s-a recăsătorit; o fotografie îi arată o doamnă care nu mai are nimic din fata de odinioară . Felix revede casa din strada Antim, pustie, și își amintește replica lui Costache. Simetrie incipit – final. |
| Planuri | (1) Lupta pentru moștenire (clanul Tulea vs. Costache și Otilia). (2) Iubirea Felix – Otilia – Pascalopol și formarea lui Felix. |
| Conflict | Exterior: clanul Tulea vs. Otilia (moștenirea); Felix vs. Pascalopol (rivalitate amoroasă discretă). Interior: Felix între iubire și carieră; Otilia între sentiment și siguranță. |
| Timp și spațiu | 1909 – câțiva ani; epilog după Primul Război Mondial. Bucureștiul (strada Antim, casa Tulea), moșia lui Pascalopol. |
| Perspectivă | Omniscientă, dar adesea filtrată prin Felix (tehnica reflectorului): cititorul descoperă lumea odată cu el. |
| Tehnici | Descrierea balzaciană (de la exterior la interior, de la casă la om), caracterizarea prin portret fizic care sugerează moralul, reflectarea poliedrică, simetria. |
Rezumat pe episoade
- Sosirea lui Felix (iulie 1909) la tutorele său, Costache Giurgiuveanu, în strada Antim. Cunoaște familia la jocul de cărți ; Aglae îl primește ostil, Otilia cu căldură.
- Lumea casei: Costache, avar, ține banii ascunși și amână adoptarea Otiliei; clanul Tulea pândește moștenirea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaei, intrigă peste tot.
- Felix și Otilia: iubire adolescentină, sinceră din partea lui, schimbătoare din partea ei. Pascalopol, moșier de vreo cincizeci de ani, rafinat, o protejează pe Otilia; Felix e gelos.
- Vizita la moșia lui Pascalopol: Otilia, liberă și veselă, se arată deopotrivă copil și femeie.
- Boala lui Costache: primul atac; clanul Tulea se instalează în casă ca la pradă. Costache îi încredințează lui Pascalopol o parte din bani pentru Otilia.
- Moartea lui Costache: la al doilea atac, Stănică îi fură pachetul cu bani ascuns; Costache moare, Otilia rămâne fără avere.
- Despărțirea: Otilia îi spune lui Felix că nu vrea să-i stea în cale la carieră și pleacă la Paris cu Pascalopol, cu care se căsătorește.
- Epilogul: Felix, ajuns profesor universitar, află de la Pascalopol că acesta i-a redat Otiliei libertatea; casa din strada Antim e pustie.
Otilia Mărculescu – personajul eponim
Statut:
- social: fiica vitregă a lui Costache (fiica celei de-a doua soții, decedate), orfană, neadoptată – deci fără drepturi la moștenire; trăiește în casa lui Costache, protejată de Pascalopol;
- psihologic: imprevizibilă, capricioasă, veselă și melancolică, matură pentru vârsta ei; cântă la pian, iubește libertatea;
- moral: generoasă, lucidă, fără lăcomie; alege să nu-l împiedice pe Felix.
Trăsături, cu episoade:
TrăsăturăEpisod
| Trăsătură | Episod |
|---|---|
| Contradictorie, ambiguă | Camera ei, văzută de Felix: dezordine de rochii, partituri, păpuși și parfumuri – fata-copil și femeia cochetă în același loc. |
| Lucidă, generoasă | Despărțirea: îi explică lui Felix că un bărbat ambițios nu trebuie legat de o femeie fără avere; renunță la el „pentru binele lui”. |
| Liberă, spontană | La moșia lui Pascalopol aleargă, călărește, se joacă – se comportă cu o libertate neobișnuită pentru o fată din epocă. |
Modalități de caracterizare:
- directă, de către alte personaje (reflectare poliedrică): pentru Felix e un ideal feminin; pentru Pascalopol, fiică și iubită; pentru Aglae, o intrigantă; pentru Stănică, o fată deșteaptă care știe ce vrea ; Costache o iubește cu tandrețe, dar nu-i dă banii;
- autocaracterizare: recunoaște că e capricioasă și că nu știe nici ea ce vrea;
- indirectă: fapte (pleacă cu Pascalopol), gesturi, mediu (camera), limbaj (spontan, ironic, cald);
- naratorul nu o caracterizează direct – de aici enigma.
Personaje secundare de reținut:
- Felix Sima – orfanul ambițios, rațional, viitor medic; parcursul lui face din roman un bildungsroman.
- Costache Giurgiuveanu – avarul bâlbâit, dar cu slăbiciuni umane (o iubește pe Otilia); avariția îl ucide simbolic.
- Leonida Pascalopol – moșier rafinat, iubire paternă și erotică în același timp.
- Aglae Tulea – „baba absolută”, lacomă, răutăcioasă; Stănică Rațiu – arivistul demagog, care fură banii; Aurica – fata bătrână; Titi – debil; Simion – senil, sfârșește în nebunie (element naturalist).
Secvențe-cheie comentabile (reperul 2)
- Incipitul – sosirea lui Felix. Descriere balzaciană a străzii și a casei; prima galerie de personaje prin ochii lui Felix; replica lui Costache anunță avariția și refuzul responsabilității.
- Jocul de cărți din salon. Configurația personajelor: ostilitatea Aglaei, generozitatea Otiliei, discreția lui Pascalopol. Expozițiunea conflictului moștenirii.
- Camera Otiliei. Spațiul o reflectă: dezordine, eleganță, copilărie. Exemplu de caracterizare indirectă prin mediu – și sâmburele enigmei.
- Boala și moartea lui Costache. Clanul Tulea în casă „ca la pradă”; Stănică fură banii. Punctul culminant al temei moștenirii: lăcomia distruge.
- Plecarea Otiliei. Ultima noapte petrecută castă în camera lui Felix, apoi plecarea cu Pascalopol. Sacrificiu sau calcul? Ambiguitatea rămâne.
- Epilogul. Fotografia, casa pustie, simetria cu incipitul – timpul a dezlegat totul, în afară de enigma Otiliei.
Ce se cere la BAC
Comentariul complet, pe reperele de la BAC. Merge bine la recapitulare.
Florentin - Profu' de română · 10:43 · Deschide pe YouTube
| Subiect (an, sesiune) | Cerință | Ce scrii |
|---|---|---|
| august 2023, var. 1 | text narativ – Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu | tip A |
| 2020 etapa specială, var. 1; sesiunea specială 2022, var. 7 | text narativ – Slavici sau G. Călinescu / Camil Petrescu sau G. Călinescu | tip A |
| iunie 2025 rezervă, var. 8 | personaj într-un roman interbelic | tip C – Otilia (sau Costache) |
Eseuri-model
În perioada interbelică, alături de romanul psihologic de analiză, se afirmă și o formulă care continuă tradiția realistă europeană. Enigma Otiliei de G. Călinescu, publicat în 1938, este un roman realist de tip balzacian, îmbogățit însă cu elemente moderne, ceea ce îl face una dintre cele mai complexe construcții epice ale epocii.
O primă trăsătură realistă este motivul balzacian al moștenirii. Averea bătrânului avar Costache Giurgiuveanu devine ținta clanului Tulea, condus de sora lui, Aglae, care încearcă să o îndepărteze pe Otilia, fiica vitregă neadoptată. Astfel, banul determină relațiile dintre personaje și declanșează conflictul principal. A doua trăsătură este tipologia: personajele întruchipează categorii umane, precum avarul (Costache), arivistul (Stănică Rațiu), „baba absolută” (Aglae) sau fata bătrână (Aurica). Prin ele, romanul realizează o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea.
Tema romanului este moștenirea și efectele ei asupra unei familii burgheze, la care se adaugă tema paternității și cea a iubirii. O secvență semnificativă este incipitul. Într-o seară de iulie 1909, Felix Sima, orfan, sosește în strada Antim, la tutorele său. Descrierea minuțioasă a străzii și a casei, cu pretenții arhitecturale și semne de degradare, sugerează o lume care imită luxul fără gust. Replica lui Costache, care pretinde că acolo nu locuiește nimeni, anunță avariția și refuzul responsabilității, adică exact problemele din care se naște conflictul.
O a doua secvență relevantă este moartea lui Costache. În timpul celui de-al doilea atac, Stănică Rațiu îi fură banii ascunși, iar bătrânul moare fără să o fi asigurat pe Otilia. Clanul Tulea se instalase deja în casă, pândind moștenirea. Scena arată cum lăcomia distruge orice legătură umană și cum avariția lui Costache se întoarce împotriva celei pe care o iubea. Moartea bătrânului nu provoacă durere, ci o goană după bani, iar comportamentul rudelor confirmă viziunea critică a autorului asupra unei societăți în care valoarea omului se măsoară prin avere.
Un element de compoziție relevant este structura circulară. Romanul începe și se încheie cu imaginea lui Felix în fața casei din strada Antim. În epilog, devenit medic renumit, el revede casa pustie și își amintește replica lui Costache. Simetria sugerează trecerea ireversibilă a timpului și destrămarea unei lumi întregi, conferind romanului o construcție de tip clasic. Tânărul care intra timid în casă a devenit un om matur, ceea ce dă romanului și caracterul unui roman al formării.
Al doilea element este perspectiva narativă. Naratorul este omniscient și relatează la persoana a III-a, însă multe scene sunt văzute prin ochii lui Felix, tehnica numită a reflectorului. Mai ales Otilia este construită prin imaginile diferite pe care și le fac despre ea celelalte personaje, procedeu numit reflectare poliedrică. Naratorul nu dezleagă niciodată misterul ei, iar această ambiguitate reprezintă elementul modern al romanului și explică titlul.
În concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin motivul moștenirii, tipologie și descrierea mediului, dar depășește formula tradițională prin ambiguitatea protagonistei și prin tehnica reflectării poliedrice.
Cum ar fi punctat: încadrare (realism balzacian) + moștenire și tipologie demonstrate → 6p; tema + incipit și moartea lui Costache comentate → 6p; structura circulară și perspectiva narativă, cu relevanța explicată → 6p. Redactare completă; circa 480 de cuvinte.
Enigma Otiliei de G. Călinescu, roman interbelic apărut în 1938, îmbină formula realistă de tip balzacian cu elemente moderne. Personajul eponim, Otilia Mărculescu, ilustrează cel mai bine această îmbinare, fiind construit nu prin explicațiile naratorului, ci prin imaginile contradictorii pe care le au despre el celelalte personaje.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu, rămasă orfană după moartea mamei sale, cea de-a doua soție a bătrânului. Deși trăiește în casa lui și este iubită de el, nu a fost adoptată, așa că nu are drepturi asupra moștenirii, fiind privită de clanul Tulea ca o rivală. Psihologic, ea este o tânără imprevizibilă, care trece ușor de la veselie la melancolie, sensibilă, pasionată de muzică și foarte matură pentru vârsta ei. Moral, Otilia este generoasă și dezinteresată, neavând nimic din lăcomia celor din jur.
Trăsătura definitorie a personajului este caracterul contradictoriu, de unde vine și enigma. Un prim episod care o ilustrează este vizita lui Felix în camera ei. Tânărul descoperă o dezordine fermecătoare: rochii aruncate, partituri, păpuși, flacoane de parfum. Spațiul o reflectă pe proprietară, care este în același timp copil și femeie cochetă. Felix este fascinat, dar și derutat, iar cititorul înțelege că Otilia nu poate fi încadrată într-o singură formulă. Episodul folosește caracterizarea indirectă prin mediu, procedeu realist, dar rezultatul nu este o definiție clară, ci un portret deschis.
Al doilea episod este despărțirea de Felix. După moartea lui Costache, rămasă fără avere, Otilia îi explică tânărului că nu vrea să-i fie piedică în carieră și pleacă la Paris cu Pascalopol, cu care se căsătorește. Gestul poate fi citit ca sacrificiu, dar și ca alegere a siguranței. Prin această ambiguitate, personajul își păstrează misterul până la capăt. Felix rămâne cu sentimentul că nu a cunoscut-o niciodată cu adevărat, iar cititorul este pus în aceeași situație.
Un prim element de construcție a personajului este modalitatea de caracterizare prin reflectare poliedrică. Fiecare personaj o vede altfel: pentru Felix este idealul feminin, pentru Pascalopol este deopotrivă fiică și iubită, pentru Aglae este o intrigantă, iar pentru Stănică este o fată deșteaptă, care știe ce vrea. Naratorul omniscient renunță să o caracterizeze direct, astfel încât portretul Otiliei rezultă din suma acestor oglinzi, fapt care susține modernitatea personajului.
Al doilea element este titlul, care o așază pe Otilia în centrul romanului. „Enigma” nu este o taină ascunsă de narator, ci misterul pe care îl percepe Felix. În epilog, Pascalopol recunoaște că nici el nu a înțeles-o pe deplin, iar fotografia unei doamne banale arată că fata fascinantă a existat doar în ochii celor care au iubit-o.
În concluzie, Otilia este un personaj complex, construit prin reflectare poliedrică și ambiguitate, care depășește tipologia realistă și dă romanului călinescian o dimensiune modernă.
Cum ar fi punctat: statut social (fiică vitregă neadoptată), psihologic, moral → 6p; trăsătura (contradictorie) + camera și despărțirea, comentate → 6p; reflectarea poliedrică și titlul, legate de construcția personajului → 6p. Circa 450 de cuvinte. Variantă: tipul C se poate scrie și pe Costache Giurgiuveanu (statut: avar, tutore, tată vitreg; trăsătura: avariția – episoadele cu banii ascunși și moartea; elemente: portretul balzacian, limbajul bâlbâit).
Ce înseamnă „reflectare poliedrică”?
Ce două trăsături balzaciene poți demonstra?
Greșeli care costă puncte
Exersează pe itemi oficiali
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat. Repere: – prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; – evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu sau lui G. Călinescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Ioan Slavici sau lui G. Călinescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).
Termeni-cheie
- Roman realist de tip balzacian
- Roman cu narator omniscient, frescă socială, motivul moștenirii, personaje-tip și descrieri minuțioase ale mediului care explică personajul.
- Narator omniscient
- Narator heterodiegetic, la persoana a III-a, care știe tot despre personaje (perspectivă „dindărăt”).
- Tehnica reflectării poliedrice
- Construcția unui personaj prin imaginile diferite pe care și le fac despre el celelalte personaje (Otilia văzută de Felix, Pascalopol, Aglae, Stănică, Costache).
- Structură circulară (simetrică)
- Incipitul și finalul se oglindesc: Felix în fața casei din strada Antim, replica lui Costache despre casa în care „nu stă nimeni”.
- Personaj-tip
- Personaj care întruchipează o categorie umană: avarul (Costache), arivistul (Stănică), baba absolută (Aglae), fata bătrână (Aurica).
- Bildungsroman
- Roman al formării: Felix trece de la adolescentul orfan la omul matur, cu carieră împlinită.
- Motivul moștenirii
- Motiv balzacian: averea lui Costache declanșează conflictul dintre clanul Tulea și Otilia.
- Clanul Tulea
- Aglae (sora lui Costache), Simion, Olimpia, Aurica, Titi și ginerele Stănică Rațiu – familia care vânează moștenirea.
- Ambiguitate (Otilia)
- Element modern: comportamentul Otiliei nu e explicat de narator, rămâne deschis interpretării – de aici „enigma”.
Notițele mele
Salvat localSurse
- Programa de examen, limba și literatura română, profil real (Anexa nr. 2 la OMEN 4923/2013)
- BAC august 2023, var. 1 – Subiectul al III-lea (text narativ – Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu)
- BAC 2020 etapa specială, var. 1; sesiunea specială 2022, var. 7; iunie 2025 rezervă, var. 8 (personaj – roman interbelic)
- Barem BAC august 2025, var. 9 – grila de punctaj a Subiectului al III-lea