Organizarea Transilvaniei medievale, Unio Trium Nationum, Principatul autonom, Diploma leopoldină, Horea, Cloșca și Crișan, Supplex Libellus Valachorum.
ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Voievodatul Transilvaniei (sub Ungaria, din sec. XII); 1437: Unio Trium Nationum (nobilii, sașii, secuii), după răscoala de la Bobâlna; românii excluși.
1541: Principatul autonom al Transilvaniei, sub suzeranitate otomană; principele e ales de Dietă și confirmat de sultan; Gabriel Bethlen (1613–1629).
1691: Diploma leopoldină; 1699: Karlowitz — Transilvania intră în Imperiul Habsburgic, cu vechea organizare internă păstrată.
1699–1701: unirea cu Roma (greco-catolici); Inochentie Micu-Klein: memoriul Supplex Libellus (1744).
1784–1785: răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan; 1785: Iosif al II-lea desființează legarea de glie; 1791: Supplex Libellus Valachorum, respins de Dietă.
Școala Ardeleană (Micu, Șincai, Maior) apără romanitatea ca temei al drepturilor.
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
Din sec. XII, Transilvania este organizată ca voievodat în cadrul Regatului Ungariei (primul voievod atestat: Leustachius, 1176). Voievodul, numit de rege, avea atribuții administrative, judiciare și militare. Teritoriul era împărțit în comitate (subordonate voievodului), scaune ale sașilor și secuilor (autonome) și districte românești (Țara Hațegului, Țara Maramureșului), conduse de juzi, cnezi sau voievozi. Regii maghiari au colonizat secui, sași (privilegiați prin Diploma Andreană, 1224) și, pentru scurt timp, cavaleri teutoni.
În 1366, regele Ludovic I condiționează calitatea de nobil de apartenența la religia catolică: nobilii români care rămân ortodocși își pierd treptat statutul. După răscoala țărănească din 1437 (Bobâlna), nobilimea, sașii și secuii încheie alianța numită Unio Trium Nationum (Căpâlna, 1437; după alte surse, reînnoită în 1438). Din 1437 românii nu mai fac parte din sistemul „națiunilor” privilegiate, iar ortodoxia nu este între religiile recunoscute.
Regii maghiari colonizează sași în Transilvania, privilegiați prin Diploma Andreană (1224). Din 1437, nobilimea, sașii și secuii formează Unio Trium Nationum, iar românii sunt excluși.
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
Ce a fost Unio Trium Nationum?
După înfrângerea Ungariei la Mohács (1526) și prăbușirea regatului (1541), Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană: plătește tribut, dar are Dietă proprie, care alege principele (confirmat de sultan). Instituția voievodului dispare, iar autonomiile săsești și secuiești se mențin. Principele Gabriel Bethlen (1613–1629) încearcă să refacă unirea politică a Țărilor Române. În timpul lui Mihai Viteazul (1599–1600) are loc prima unire politică a celor trei țări (vezi lecția despre Mihai Viteazul).
Principatul acceptă protecția împăratului austriac (1686) și este reorganizat prin Diploma leopoldină (1691): titlul de principe revine împăratului, conducerea o are un guvernator subordonat Vienei, se mențin cele trei „națiuni” privilegiate și religiile recepte. Prin Pacea de la Karlowitz (1699), Imperiul Otoman recunoaște pierderea Transilvaniei. Prin cele două diplome leopoldine privind unirea cu Biserica Romei (1699 și 1701) se organizează Biserica greco-catolică; promisiunile de drepturi egale au fost respectate doar parțial. Episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein redactează memoriul Supplex Libellus (1744), primul program de revendicări politice ale românilor, și este exilat.
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan izbucnește în toamna lui 1784: iobagii români, nemulțumiți de obligațiile excesive față de nobili și de stat, se ridică după ce Horea a cerut în zadar dreptate la Viena, la împăratul Iosif al II-lea. Răsculații atacă cetatea Deva (ultimatumul din 11 noiembrie 1784 cerea desființarea nobilimii și împărțirea pământurilor); li se alătură și iobagi maghiari și țărani sași. Înfrânți, conducătorii sunt prinși și întemnițați la Alba Iulia: Crișan se sinucide în temniță, Horea și Cloșca sunt executați prin tragere pe roată (februarie 1785). Sub impresia răscoalei, Iosif al II-lea desființează legarea de glie și acordă libertatea de strămutare (1785).
Supplex Libellus Valachorum (1791), inițiativă a Școlii Ardelene, cerea înlăturarea statutului de „tolerați” și egalitatea românilor cu celelalte națiuni, invocând vechimea și romanitatea lor; împăratul Leopold al II-lea îl trimite Dietei de la Cluj, care respinge cererile.
Ce a cerut Supplex Libellus Valachorum?
Ce a stabilit Diploma leopoldină (1691)?
Numiți domnul Țării Românești, precizat în sursa dată. Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”
Precizați secolul la care se referă sursa dată. Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”
Menționați principatul din spațiul intracarpatic și un aspect referitor la suzeranitatea otomană asupra acestuia, precizate în sursa dată. Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”
Menționați, din sursa dată, două motive pentru care domnul Țării Românești și-a propus să aducă sub autoritatea sa țările „numite de umaniști Dacia‟. Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile militare desfășurate de domnul Țării Românești, susținându-l cu două informații selectate din sursă. Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia o altă instituție centrală, în afara celor la care se referă sursa dată, este organizată în spațiul românesc, în secolele al XII-lea – al XIV-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) Sursa (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri): „Transilvania, Țara Românească și Moldova erau adesea copleșite de suzeranitatea Imperiului Otoman. [...] Transilvania, ferită de lanțul Munților Carpați, era […]”