Țara Românească și Moldova: Basarab I, Posada, Dragoș, Bogdan I, Petru I Mușat; domnul, Sfatul domnesc, Adunarea Țării, dregătorii, Biserica.
ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Țara Românească: Basarab I unește formațiunile; Posada, 1330, victorie asupra lui Carol Robert de Anjou — independență.
Moldova: Dragoș (marca de apărare împotriva tătarilor, mijlocul sec. XIV) → Bogdan I (1359; independența recunoscută în 1365).
Domnul: „mare voievod și domn”, șef al armatei, judecător suprem, emite legi, conduce politica externă; succesiune electiv-ereditară; putere de origine divină.
Instituții: Sfatul domnesc, Adunarea Țării, dregătorii și Biserica (mitropolii: Țara Românească 1359, Moldova recunoscută 1401).
Dregători: logofăt (cancelaria), vornic (curtea domnească), vistiernic (finanțele), spătar (armata); cei mai importanți: marele ban (Țara Românească) și portarul Sucevei (Moldova).
Baremul 2026 acceptă ca acțiuni din estul Carpaților: Dragoș conduce marca de apărare, Bogdan obține independența, Petru I Mușat acceptă suzeranitatea Poloniei.
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
Tradiția cronicilor vorbește despre „descălecatul” lui Negru Vodă din Făgăraș (1290). Întemeierea propriu-zisă este atribuită lui Basarab I (cca 1310–1352), care unește formațiunile dintre Carpați și Dunăre și își ia titlul de „mare voievod”. În 1324 se recunoaște vasal al regelui Carol Robert de Anjou, dar în 1330 regele pornește o campanie împotriva lui. Basarab oferă înapoierea Severinului și 7 000 de mărci de argint; regele refuză, iar la întoarcere armata maghiară este surprinsă într-o trecătoare și nimicită: lupta de la Posada (1330), relatată în Cronica pictată de la Viena. Victoria consfințește independența Țării Românești.
Urmașii: Nicolae Alexandru (1352–1364) își ia titlul de „singur stăpânitor” și întemeiază Mitropolia Țării Românești (1359, la Curtea de Argeș), dependentă de Constantinopol; Vladislav Vlaicu (1364–1377) primește de la regele Ungariei, ca feude, Severinul și Făgărașul; Mircea cel Bătrân (1386–1418) unește Dobrogea cu Țara Românească (1388).
Cine a învins la Posada și pe cine?
Cine a fost Dragoș?
InstituțieRol
| Instituție | Rol |
|---|---|
| Domnul | „Mare voievod și domn”, stăpânul țării. Politică internă: conduce administrația și armata, emite acte cu putere de lege, judecător suprem, stabilește dările și rangurile boierești, bate monedă, înființează mitropolii. Politică externă: reprezintă țara, declară război, încheie pace și tratate, trimite și primește solii. Succesiune electiv-ereditară (ales de boieri dintre descendenții pe linie bărbătească ai dinastiei); din sec. XVI, alegerea e confirmată de Poartă |
| Sfatul domnesc | Îl ajută pe domn la conducere; la început toți marii boieri, apoi boierii cu dregătorii și înaltul cler |
| Adunarea Țării | Reprezentanți ai boierilor, clerului, orășenilor, țăranilor liberi; convocată rar, în situații deosebite (sancționarea alegerii domnului, obligațiile față de Poartă) |
| Dregătorii | Logofăt (cancelaria), vornic (curtea domnească), vistiernic (finanțele), spătar (comandant militar); cei mai importanți: marele ban al Olteniei (Țara Românească) și portarul Sucevei (Moldova) |
| Biserica | Mitropolia, episcopiile, mănăstirile; sprijin al autorității domnești |
Domnul conduce împreună cu Sfatul domnesc, Adunarea Țării, dregătorii și Biserica; cetățile au un rol important în apărare.
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
Numește două instituții centrale din Țările Române.
Numiți capitala Moldovei, precizată în sursa dată. Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Precizați secolul la care se referă sursa dată. Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Menționați conducătorul răscoalei din Țara Maramureșului și o acțiune desfășurată de acesta în Moldova, la care se referă sursa dată. Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la marcă. Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile conducătorilor Moldovei, în perioada 1369-1391, susținându-l cu două informații selectate din sursă. Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în secolul al XV-lea românii participă la acțiuni militare cu caracter antiotoman. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) Sursa (I. Țurcanu, Istoria românilor): „Pentru a nu permite pătrunderea tătarilor în Transilvania, regele Ungariei, Ludovic de Anjou a hotărât să înființeze pe versantul estic […]”
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre spațiul românesc în secolele al XIV-lea – al XV-lea, având în vedere: - precizarea unui conflict militar la care participă românii din sudul Carpaților în secolul al XIV-lea și menționarea a două aspecte cu privire la acesta; - menționarea a două acțiuni politice referitoare la spațiul românesc din estul Carpaților în secolul al XIV-lea; - prezentarea unui fapt istoric la care participă românii în prima jumătate a secolului al XV-lea; - formularea unui punct de vedere referitor la acțiunile diplomatice desfășurate de români în a doua jumătate a secolului al XV-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Menționați, din sursa dată, două informații despre Sfatul domnesc. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”