Suzeranitatea otomană, tributul, numirea domnilor, raialele, regimul fanariot (1711/1716–1821), reformele lui Constantin Mavrocordat, pierderea Bucovinei și a Basarabiei.
ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Suzeranitate otomană: Țările Române își păstrează instituțiile și autonomia internă, plătesc haraci, peșcheșuri, mucarer; domnii sunt confirmați (din sec. XVI), apoi numiți de sultan.
1711 (Moldova) și 1716 (Țara Românească): începe regimul fanariot — domni greci din Fanar, domnii scurte, fiscalitate excesivă, venalitatea dregătoriilor.
Constantin Mavrocordat: reforma fiscală și desființarea șerbiei — 1746 (rumânia, Țara Românească) și 1749 (vecinia, Moldova).
1774: Kuciuk-Kainargi; 1775: Bucovina la Habsburgi; 1812: Basarabia la Rusia (Pacea de la București).
Raia = teritoriu ocupat și administrat direct de otomani: Turnu, Giurgiu, Brăila; Tighina devine raia (Bender) în 1538.
1821: mișcarea lui Tudor Vladimirescu pune capăt fanarioților; din 1822, domni pământeni.
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
Țara Românească plătește tribut din vremea lui Mircea cel Bătrân sau a primilor săi urmași (după 1415), iar Moldova din timpul lui Petru Aron (1456). Obligațiile cresc în timp: tributul (haraciul), peșcheșurile (daruri), mucarerul (sume plătite la confirmarea domniei). Domnul, ales de boieri, este confirmat de Poartă din sec. XVI, iar din veacul următor ajunge să fie, de fapt, numit de turci. În sec. XVIII–XIX, boierii vor invoca „capitulațiile” (presupuse tratate cu Poarta din 1393, 1460, 1511, 1634) ca temei al autonomiei.
Unele teritorii sunt luate direct de otomani și transformate în raiale: Turnu, Giurgiu, Brăila (Țara Românească); Chilia și Cetatea Albă (cucerite în 1484) și Tighina, transformată în raia cu numele de Bender (1538, expediția condusă de sultan împotriva lui Petru Rareș).
Sub suzeranitate otomană, Țările Române își păstrează instituțiile, dar plătesc tributul (haraciul), peșcheșurile (daruri) și mucarerul (la confirmarea domniei).
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
După Dimitrie Cantemir (alianța cu Rusia, Luțk 1711) și Constantin Brâncoveanu (mazilit și executat în 1714), sultanul renunță la domniile pământene: din lipsă de încredere în boierimea locală, care colaborase cu Rusia și cu Habsburgii, numește domni greci din cartierul Fanar. Primul: Nicolae Mavrocordat (Moldova 1711, Țara Românească 1716). Trăsături: grecizarea domniei și a instituțiilor, domnii scurte (în medie 2–3 ani), fiscalitate excesivă, venalitatea (vânzarea) dregătoriilor, domnul tratat ca un înalt funcționar otoman; dispare oștirea țării. Principatele nu devin însă pașalâcuri, iar la București și Iași apar primele consulate străine.
Reforme: Constantin Mavrocordat (a domnit de șase ori în Țara Românească și de patru ori în Moldova, între 1730 și 1769) reduce numărul dărilor, introduce plata lunară a dregătorilor și desființează șerbia: rumânia (Țara Românească, 1746) și vecinia (Moldova, 1749). Alexandru Ipsilanti (Țara Românească, 1774–1782): Pravilniceasca condică (1780), tribunale separate pentru civil și penal, reorganizarea Academiei domnești din București.
Când a început regimul fanariot în Țările Române?
Ce reformă socială a făcut Constantin Mavrocordat?
Prin Pacea de la Passarowitz (1718), Oltenia și Banatul trec la Habsburgi (Oltenia revine Țării Românești prin Pacea de la Belgrad, 1739). Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774) face din Rusia garantul autonomiei românești; în 1775, Poarta cedează Bucovina Imperiului Habsburgic; în 1812, prin Pacea de la București, Basarabia este anexată de Rusia. Regimul fanariot se încheie după mișcarea lui Tudor Vladimirescu (1821); în 1822 sunt numiți domni pământeni (Ioniță Sandu Sturdza în Moldova, Grigore Dimitrie Ghica în Țara Românească).
Ce s-a întâmplat cu Bucovina în 1775?
Numiți un domn fanariot precizat în sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Precizați secolul la care se referă sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Menționați statul care a impus regimul fanariot în Țările Române și un aspect cu privire la durata domniei în timpul acestui regim, la care se referă sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Menționați, din sursa dată, două informații despre Sfatul domnesc. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la memoriile boierești, susținându-l cu două informații selectate din sursă. Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia în secolul al XVI-lea au avut loc acțiuni politice care au vizat o instituție centrală din Transilvania sau din Țara Românească. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) Sursa (Istoria românilor): „Expresie a regimului fanariot instituit de Poartă [Imperiul otoman] în Principate [...], instituția domniei trebuia să asigure nu numai îndeplinirea […]”
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile desfășurate de sultani în contextul regimului fanariot, susținându-l cu două informații selectate din sursă. Sursa (K. Hitchins, Scurtă istorie a României): „Domnitorii Moldovei au urmărit aceleași obiective ca omologii lor valahi. Strădaniile lor pentru obținerea independenței au culminat cu semnarea, în […]”