Cum înveți pentru BAC: metode cu dovezi

Cum înveți pentru BAC: metodele care au dovezi

Trei metode au dovezi solide: te testezi în loc să recitești, împarți învățatul pe mai multe zile în loc să-l aduni într-una și amesteci tipurile de cerințe în loc să le faci pe blocuri. Recititul și sublinierea, cele mai folosite, au cele mai slabe rezultate. Mai jos: ce arată studiile, ce nu arată și cum le aplici pe subiecte oficiale.

Ce arată cercetarea despre învățat

În 2013, John Dunlosky și patru colegi au trecut în revistă zece tehnici de învățare folosite de elevi și au notat fiecare după cât de bine funcționează, pentru cine și pe ce fel de materiale. Două au primit calificativul „utilitate ridicată”: testarea (a-ți verifica memoria răspunzând) și repetiția distribuită (a împărți învățatul în timp). Trei au ieșit la mijloc, printre care exersarea mixtă. Cinci au ieșit cu „utilitate scăzută”: sublinierea, recititul, rezumatul, mnemotehnicile cu cuvinte-cheie și imaginile mentale.

Nimic din asta nu e o părere. Sunt sute de experimente, pe elevi și studenți, în laborator și în clasă, pe texte, pe vocabular, pe probleme de matematică. Rezultatele converg. Mai jos, cele trei metode care contează pentru BAC, cu studiul din care vine fiecare.

1. Testarea: închide lecția și răspunde

Roediger și Karpicke (2006) au dat studenților un text de citit. Un grup l-a recitit de mai multe ori; alt grup l-a citit o dată și apoi s-a testat, scriind ce își amintea. Imediat după, grupul care recitise știa puțin mai mult. După o săptămână, ordinea se inversase clar: cei care se testaseră rețineau considerabil mai mult. Recititul dă senzația că știi, pentru că textul pare familiar. Testarea îți arată ce chiar poți reproduce.

La BAC asta înseamnă: după fiecare lecție, închide-o și scrie din memorie ideile principale. Răspunde la întrebări fără să te uiți. Rezolvă itemi oficiali și abia apoi deschide baremul. În ZECE, fiecare lecție se termină cu întrebări de verificare, iar subiectul zilei îți pune în fiecare zi un item oficial cu baremul ascuns.

2. Repetiția distribuită: aceleași ore, pe mai multe zile

Cepeda și colegii (2006) au sintetizat 317 experimente, publicate în 184 de articole: când același timp de învățat e împărțit în ședințe separate de pauze, se reține mai mult decât atunci când e adunat într-o singură ședință. Efectul e unul dintre cele mai stabile din psihologia memoriei. Pauza potrivită crește odată cu cât de departe e examenul: pentru ceva de ținut minte luni de zile, pauze de săptămâni între repetări sunt mai bune decât pauze de ore.

Practic: nu „termini” un capitol. Îl parcurgi, îl verifici a doua zi, apoi peste o săptămână, apoi peste o lună. Fiecare revenire e scurtă, de câteva minute, și se face prin testare, nu prin recitit. Flashcard-urile cu repetare spațiată fac exact această programare pentru tine; în ZECE sunt în Flashcards, din termenii-cheie ai lecțiilor.

3. Exersarea mixtă: amestecă tipurile de cerințe

Rohrer și Taylor (2007) au pus studenți să rezolve probleme de matematică fie grupate pe tip (zece de același fel, apoi zece de alt fel), fie amestecate. În timpul exersării, grupul „pe blocuri” a greșit mai puțin. La testul de peste o săptămână, grupul „amestecat” a rezolvat corect de circa trei ori mai multe probleme. Motivul: la examen nimeni nu îți spune ce tip de problemă urmează; trebuie să recunoști tipul, și asta se învață doar când tipurile sunt amestecate.

La BAC: alternează materiile în aceeași săptămână și tipurile de cerințe în aceeași ședință. O problemă de ADN, apoi un adevărat/fals, apoi un minieseu, nu zece probleme de ADN la rând. Un subiect oficial întreg e, prin construcție, exersare mixtă.

Ce NU susțin aceste studii

Nu promit o notă. Efectele sunt diferențe medii între grupuri; în fiecare grup există elevi pentru care a mers mai mult sau mai puțin.
Nu înlocuiesc înțelegerea. Testarea fixează ce ai înțeles; dacă ai înțeles greșit, fixezi greșeala. De aceea verifici pe barem, nu pe impresie.
Nu spun că recititul e zero. E slab ca verificare și ca fixare, dar e util ca prim contact cu o lecție nouă.
Nu confirmă „stilurile de învățare” (vizual, auditiv, kinestezic). Pashler și colegii (2008) n-au găsit dovezi că a preda în stilul „potrivit” îmbunătățește rezultatele. Alege metoda după materie, nu după etichetă.
Sunt făcute pe perioade mai scurte decât un an școlar și pe sarcini mai simple decât un eseu de 400 de cuvinte. Direcția e clară; mărimea exactă a efectului la BAC nu e măsurată.

O singură regulă de verificare. Dacă o metodă te face să te simți bine în timp ce înveți și nesigur la test, e probabil una dintre cele slabe. Dacă e grea în timp ce înveți și te face să știi la test, e probabil una dintre cele bune. Așa arată toate cele trei de mai sus.

Cum le pui cap la cap, pe o lecție

Pasul 1: Citește secțiunea „Pe scurt” și lecția, o dată.

Fără să subliniezi. Scopul e să înțelegi, nu să memorezi.

Pasul 2: Închide și scrie din memorie ce ai reținut.

Două–trei minute. Compară cu lecția și notează ce lipsea. Asta e prima testare.

Pasul 3: Rezolvă itemii oficiali legați de lecție, cu baremul închis.

Apoi deschide baremul și punctează-te rând cu rând. Unde pierzi, recitește doar bucata aceea.

Pasul 4: Revino a doua zi, cu întrebările, nu cu textul.

Cinci minute. Dacă răspunzi corect, următoarea revenire e peste o săptămână; dacă nu, peste două zile.

Pasul 5: Săptămâna viitoare, pune lecția într-un subiect întreg.

Pe ceas, amestecată cu celelalte capitole, ca la examen.

Pentru cum se împart aceste pași pe săptămânile rămase, vezi planul pe săptămâni. Pentru ordinea în care parcurgi o probă, lecțiile de metodă: Cum arată proba și cum îți împarți cele 3 ore la Română, Cum arată proba și cum o abordezi la Biologie, Strategie, ordine și fișa de formule la Logică.

Surse

Dunlosky, Rawson, Marsh, Nathan & Willingham (2013), „Improving Students' Learning With Effective Learning Techniques”, Psychological Science in the Public Interest, 14(1), 4–58. doi.org/10.1177/1529100612453266
Roediger & Karpicke (2006), „Test-Enhanced Learning: Taking Memory Tests Improves Long-Term Retention”, Psychological Science, 17(3), 249–255. doi.org/10.1111/j.1467-9280.2006.01693.x
Cepeda, Pashler, Vul, Wixted & Rohrer (2006), „Distributed practice in verbal recall tasks: A review and quantitative synthesis”, Psychological Bulletin, 132(3), 354–380. doi.org/10.1037/0033-2909.132.3.354
Rohrer & Taylor (2007), „The shuffling of mathematics problems improves learning”, Instructional Science, 35, 481–498. doi.org/10.1007/s11251-007-9015-8
Pashler, McDaniel, Rohrer & Bjork (2008), „Learning Styles: Concepts and Evidence”, Psychological Science in the Public Interest, 9(3), 105–119. doi.org/10.1111/j.1539-6053.2009.01038.x

Întrebări frecvente

Câte ore pe zi trebuie să învăț pentru BAC?

Studiile despre repetiția distribuită nu dau un număr de ore; arată că același timp împărțit în mai multe ședințe, pe mai multe zile, ține mai mult decât adunat într-o singură zi. O oră pe zi, în fiecare zi, bate șapte ore sâmbăta. Numărul exact depinde de cât ai de recuperat și de câte probe dai.

Recititul și sublinierea sunt inutile?

Nu sunt zero, dar în sinteza lui Dunlosky și colegii (2013) au utilitate scăzută: ajută puțin și dau o senzație de stăpânire mai mare decât realitatea. Folosește-le ca să intri în temă, nu ca să verifici dacă știi. Verificarea se face închizând lecția și răspunzând.

La Română trebuie să învăț comentariile pe de rost?

Baremul eseului punctează repere (de exemplu statutul personajului, o trăsătură cu două episoade, două elemente de structură), nu reproducerea unui text. Un comentariu memorat care nu răspunde la reperele cerute ia 1 punct din 6 la fiecare reper. Învață reperele și câteva secvențe pe operă, apoi exersează să le combini la cerințe diferite.

Funcționează flashcard-urile la toate materiile?

Pentru termeni, definiții, formule, date și clasificări, da: sunt exact genul de conținut pe care testarea și repetiția distribuită îl țin cel mai bine. Pentru eseu, problemă sau argumentare, cardurile ajută la bucățile de memorat, dar exersarea trebuie făcută pe cerințe întregi, pe ceas.