Statul român modern: de la proiect politic la România Mare

Unirea Principatelor (1859) și reformele lui Cuza

De la Pacea de la Paris (1856) și Adunările ad-hoc la dubla alegere din 1859, unirea deplină (1862), reformele lui Cuza și abdicarea din 1866.

  • 26 min
  • La BAC: I.6 · Subiectul al II-lea · Subiectul al III-lea
  • Verificat pe bareme
Ilustrație: Unirea Principatelor (1859) și reformele lui Cuza
Ilustrație generată pentru ZECE (artistică, nu o planșă științifică: pentru detalii exacte vezi schemele din lecție).

ții minte doar fișa asta și ești acoperit

Fișa de aur

  1. 01

    1856: Tratatul de la Paris (garanție colectivă, sudul Basarabiei la Moldova); 1857: Adunări ad-hoc cer unirea, prinț străin, neutralitatea, autonomia.

  2. 02

    1858: Convenția de la Paris (7/19 august): Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, doi domni, instituții comune la Focșani.

  3. 03

    Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza: 5 ianuarie 1859 (Iași), 24 ianuarie 1859 (București).

  4. 04

    1862: unirea deplină — un guvern, o adunare, capitala la București; numele oficial România.

  5. 05

    Reforme: secularizarea (1863), Statutul dezvoltător (2 mai 1864), Legea rurală (1864), Legea instrucțiunii publice (1864), Codul civil și Codul penal.

  6. 06

    11 februarie 1866: Cuza silit să abdice de monstruoasa coaliție; urmează Carol I.

1 din 8

Pe scurt

1 minesențialul, de recitit oricând

Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie

  • 1856–1858: Paris, Adunările ad-hoc, Convenția.
  • 1859: dubla alegere a lui Cuza.
  • 1862: unirea deplină; România.
  • Reforme: secularizarea, Statutul dezvoltător, Legea rurală, Legea instrucțiunii, codurile.
  • 1866: abdicarea, Carol I.

Premisele internaționale

3 min

Războiul Crimeii (1853–1856) se încheie prin Tratatul de la Paris (1856): protectoratul rus este înlocuit cu garanția colectivă a celor șapte mari puteri; trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail) revin Moldovei; Dunărea devine liberă pentru navigație. Puterile nu ajung la un acord asupra unirii (Franța o susține, Imperiul Otoman și Austria se opun), de aceea tratatul cere consultarea românilor prin Adunări (Divanuri) ad-hoc.

Adunările ad-hoc și Convenția

5 min

1857: alegerile pentru Adunările ad-hoc; în Moldova, alegerile falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride sunt anulate și repetate după intervenția marilor puteri. În octombrie 1857, adunările de la Iași și București adoptă rezoluții asemănătoare (Moldova, 7/19 octombrie): autonomia, unirea într-un stat numit România, prinț străin cu moștenirea tronului, neutralitatea, puterea legiuitoare încredințată unei adunări obștești reprezentative.

Convenția de la Paris (7/19 august 1858): „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, sub suzeranitatea Porții, fiecare cu domn ales pe viață, guvern și adunare electivă proprii, dar cu două instituții comune la Focșani: Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație. Convenția a servit drept constituție până în 1864.

Dubla alegere și unirea deplină

3 min

Prin tactica faptului împlinit, adunările elective îl aleg domn pe Alexandru Ioan Cuza: 5/17 ianuarie 1859 în Moldova, 24 ianuarie/5 februarie 1859 în Țara Românească. Marile puteri recunosc dubla alegere în 1859, iar unirea deplină în decembrie 1861. În ianuarie 1862 guvernele și adunările se unesc la București, devenit capitală; la 24 ianuarie 1862 Principatele Unite adoptă numele oficial de România.

Desen în caiet: interiorul unei săli de adunare din secolul al XIX-lea, cu bănci în semicerc, ferestre înalte, un candelabru și deputați în haine de epocă

Prin tactica faptului împlinit, adunările elective îl aleg domn pe Alexandru Ioan Cuza: la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.

Reformele lui Cuza

5 min 2 întrebări la final

  • Universitatea din Iași (1860) și din București (1864).
  • Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863), sub guvernul Mihail Kogălniceanu (1863–1865): aproximativ un sfert din teritoriul țării devine proprietatea statului (după sursa din BAC 2026, var. 3; Cuza însuși vorbea, într-o scrisoare din 1867, de „o cincime”).
  • Lovitura de stat din 2 mai 1864: Cuza dizolvă Adunarea și supune plebiscitului Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris (sporește puterile domnului, care are singur inițiativa legilor; creează Corpul ponderator/Senatul), cu o nouă lege electorală care lărgește dreptul de vot.
  • Legea rurală (august 1864): emanciparea și împroprietărirea clăcașilor, cu despăgubire.
  • Legea instrucțiunii publice (noiembrie 1864): învățământ primar obligatoriu și gratuit.
  • Codul civil și Codul penal (după modelul Codului lui Napoleon), organizarea armatei naționale.

Când a fost ales Cuza domn al Țării Românești?

Numește două reforme ale lui Cuza.

Abdicarea

3 min o întrebare la final

Guvernarea autoritară a lui Cuza unește împotriva lui conservatorii și liberalii radicali (monstruoasa coaliție). În noaptea de 11 februarie 1866, printr-o lovitură de stat, Cuza este silit să abdice; puterea este preluată de o locotenență domnească. Prințul străin Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este aprobat prin plebiscit (rezultat proclamat la 20 aprilie 1866) și depune jurământul la București la 10 mai 1866.

De ce a abdicat Cuza?

Ce se cere la BAC

6 mincum apare la examen

  • BAC iunie 2025, var. 1, III: „o acțiune desfășurată de români în perioada 1857–1859” (barem: Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc, organizarea adunărilor elective, dubla alegere) și „o măsură adoptată în statul român în perioada 1861–1866” (barem: Legea rurală — prevede emanciparea țăranilor, stabilește condițiile împroprietăririi, rezolvă parțial problema agrară; sau Constituția din 1866).
  • BAC 2026, iunie–iulie, var. 3, I.1: actul constituțional din 1864 din sursă → barem: Statutul Dezvoltător; I.5: cauză–efect pe baza unei surse despre secularizarea din 1863.
  • I.6 (BAC 2024, sesiunea specială, var. 9): „două fapte istorice desfășurate în statul român între anii 1860–1867” → barem: legea secularizării averilor mănăstirești, legea rurală, instaurarea dinastiei străine.
  • III (BAC august 2026, var. 4): fapt din 1857–1860 (Rezoluțiile ad-hoc, dubla alegere) și acțiuni de politică internă 1862–1867 (Legea rurală, Legea instrucțiunii).

Greșeli care costă puncte

1 mincapcanele de evitat

  • Alegere în aceeași zi în ambele țări (date diferite: 5 și 24 ianuarie).
  • Legea rurală (1864) numită „reforma agrară” de după 1918.
  • Unirea deplină (1862) fără precizare.
  • Confuzia 1859 (alegere) – 1866 (Carol I).

Exersează pe itemi oficiali

0/70
2026 · August · v04 · III

Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția spațiului românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – primele două decenii ale secolului al XX-lea, având în vedere: - precizarea unui fapt istoric din spațiul românesc, desfășurat în perioada 1857-1860 și menționarea a două aspecte referitoare la acesta; - menționarea a două acțiuni desfășurate în politica internă a statului român, între anii 1862-1867; - prezentarea unui fapt istoric referitor la România, din perioada 1875-1882; - formularea unui punct de vedere referitor la politica externă susținută de România în perioada 1910-1920 și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.

2026 · Iunie · v03 · I.1

Numiți noua constituție precizată în sursa B. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.2

Precizați, din sursa A, o informație referitoare la domn. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.3

Menționați două spații istorice, precizate atât în sursa A, cât și în sursa B. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.4

Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că puterile ajung la un compromis în problema unirii românilor. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.5

Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.6

Prezentați două fapte istorice din perioada 1866-1886 referitoare la România. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

2026 · Iunie · v03 · I.7

Menționați o asemănare între două acțiuni desfășurate de România în relațiile internaționale din perioada 1917-1920. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”

Termeni-cheie

Tratatul de la Paris (1856)
Pacea care încheie Războiul Crimeii: garanția colectivă a celor șapte mari puteri în locul protectoratului rus, sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail) înapoi la Moldova, libertatea navigației pe Dunăre, convocarea Adunărilor ad-hoc.
Adunările ad-hoc (1857)
Adunări consultative din Moldova și Țara Românească; rezoluțiile lor cer autonomia, unirea într-un stat numit România, prinț străin, neutralitatea, adunare reprezentativă.
Convenția de la Paris (7/19 august 1858)
Act al puterilor garante: „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, cu doi domni, două guverne și două adunări, dar cu Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație comune, la Focșani.
Dubla alegere a lui Cuza
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859) și al Țării Românești (24 ianuarie/5 februarie 1859).
Unirea deplină (1862)
În ianuarie 1862 se formează un singur guvern și o singură adunare, la București; statul adoptă numele oficial de România (24 ianuarie 1862).
Secularizarea averilor mănăstirești (1863)
Trecerea în proprietatea statului a averilor mănăstirești (lege din decembrie 1863), sub guvernul Mihail Kogălniceanu.
Statutul dezvoltător (2 mai 1864)
Act constituțional dat de Cuza după lovitura de stat din 2 mai 1864, aprobat prin plebiscit: sporește puterile domnului, creează Corpul ponderator (Senatul).
Legea rurală (1864)
Lege din august 1864: emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor cu despăgubire; desființează clăcile; rezolvă parțial problema agrară.
Monstruoasa coaliție
Alianța conservatorilor și liberalilor radicali care l-a silit pe Cuza să abdice (11 februarie 1866).

Notițele mele

Salvat local

Surse