Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția spațiului românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – primele două decenii ale secolului al XX-lea, având în vedere: - precizarea unui fapt istoric din spațiul românesc, desfășurat în perioada 1857-1860 și menționarea a două aspecte referitoare la acesta; - menționarea a două acțiuni desfășurate în politica internă a statului român, între anii 1862-1867; - prezentarea unui fapt istoric referitor la România, din perioada 1875-1882; - formularea unui punct de vedere referitor la politica externă susținută de România în perioada 1910-1920 și susținerea acestuia printr-un argument istoric. Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidențierea relației cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
Unirea Principatelor (1859) și reformele lui Cuza
De la Pacea de la Paris (1856) și Adunările ad-hoc la dubla alegere din 1859, unirea deplină (1862), reformele lui Cuza și abdicarea din 1866.
- 26 min
- La BAC: I.6 · Subiectul al II-lea · Subiectul al III-lea
- Verificat pe bareme

ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Fișa de aur
- 01
1856: Tratatul de la Paris (garanție colectivă, sudul Basarabiei la Moldova); 1857: Adunări ad-hoc cer unirea, prinț străin, neutralitatea, autonomia.
- 02
1858: Convenția de la Paris (7/19 august): Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, doi domni, instituții comune la Focșani.
- 03
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza: 5 ianuarie 1859 (Iași), 24 ianuarie 1859 (București).
- 04
1862: unirea deplină — un guvern, o adunare, capitala la București; numele oficial România.
- 05
Reforme: secularizarea (1863), Statutul dezvoltător (2 mai 1864), Legea rurală (1864), Legea instrucțiunii publice (1864), Codul civil și Codul penal.
- 06
11 februarie 1866: Cuza silit să abdice de monstruoasa coaliție; urmează Carol I.
Pe scurt
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
- 1856–1858: Paris, Adunările ad-hoc, Convenția.
- 1859: dubla alegere a lui Cuza.
- 1862: unirea deplină; România.
- Reforme: secularizarea, Statutul dezvoltător, Legea rurală, Legea instrucțiunii, codurile.
- 1866: abdicarea, Carol I.
Premisele internaționale
Războiul Crimeii (1853–1856) se încheie prin Tratatul de la Paris (1856): protectoratul rus este înlocuit cu garanția colectivă a celor șapte mari puteri; trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail) revin Moldovei; Dunărea devine liberă pentru navigație. Puterile nu ajung la un acord asupra unirii (Franța o susține, Imperiul Otoman și Austria se opun), de aceea tratatul cere consultarea românilor prin Adunări (Divanuri) ad-hoc.
Adunările ad-hoc și Convenția
1857: alegerile pentru Adunările ad-hoc; în Moldova, alegerile falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride sunt anulate și repetate după intervenția marilor puteri. În octombrie 1857, adunările de la Iași și București adoptă rezoluții asemănătoare (Moldova, 7/19 octombrie): autonomia, unirea într-un stat numit România, prinț străin cu moștenirea tronului, neutralitatea, puterea legiuitoare încredințată unei adunări obștești reprezentative.
Convenția de la Paris (7/19 august 1858): „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, sub suzeranitatea Porții, fiecare cu domn ales pe viață, guvern și adunare electivă proprii, dar cu două instituții comune la Focșani: Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație. Convenția a servit drept constituție până în 1864.
Dubla alegere și unirea deplină
Prin tactica faptului împlinit, adunările elective îl aleg domn pe Alexandru Ioan Cuza: 5/17 ianuarie 1859 în Moldova, 24 ianuarie/5 februarie 1859 în Țara Românească. Marile puteri recunosc dubla alegere în 1859, iar unirea deplină în decembrie 1861. În ianuarie 1862 guvernele și adunările se unesc la București, devenit capitală; la 24 ianuarie 1862 Principatele Unite adoptă numele oficial de România.

Prin tactica faptului împlinit, adunările elective îl aleg domn pe Alexandru Ioan Cuza: la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
Reformele lui Cuza
- Universitatea din Iași (1860) și din București (1864).
- Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863), sub guvernul Mihail Kogălniceanu (1863–1865): aproximativ un sfert din teritoriul țării devine proprietatea statului (după sursa din BAC 2026, var. 3; Cuza însuși vorbea, într-o scrisoare din 1867, de „o cincime”).
- Lovitura de stat din 2 mai 1864: Cuza dizolvă Adunarea și supune plebiscitului Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris (sporește puterile domnului, care are singur inițiativa legilor; creează Corpul ponderator/Senatul), cu o nouă lege electorală care lărgește dreptul de vot.
- Legea rurală (august 1864): emanciparea și împroprietărirea clăcașilor, cu despăgubire.
- Legea instrucțiunii publice (noiembrie 1864): învățământ primar obligatoriu și gratuit.
- Codul civil și Codul penal (după modelul Codului lui Napoleon), organizarea armatei naționale.
Când a fost ales Cuza domn al Țării Românești?
Numește două reforme ale lui Cuza.
Abdicarea
Guvernarea autoritară a lui Cuza unește împotriva lui conservatorii și liberalii radicali (monstruoasa coaliție). În noaptea de 11 februarie 1866, printr-o lovitură de stat, Cuza este silit să abdice; puterea este preluată de o locotenență domnească. Prințul străin Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este aprobat prin plebiscit (rezultat proclamat la 20 aprilie 1866) și depune jurământul la București la 10 mai 1866.
De ce a abdicat Cuza?
Ce se cere la BAC
- BAC iunie 2025, var. 1, III: „o acțiune desfășurată de români în perioada 1857–1859” (barem: Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc, organizarea adunărilor elective, dubla alegere) și „o măsură adoptată în statul român în perioada 1861–1866” (barem: Legea rurală — prevede emanciparea țăranilor, stabilește condițiile împroprietăririi, rezolvă parțial problema agrară; sau Constituția din 1866).
- BAC 2026, iunie–iulie, var. 3, I.1: actul constituțional din 1864 din sursă → barem: Statutul Dezvoltător; I.5: cauză–efect pe baza unei surse despre secularizarea din 1863.
- I.6 (BAC 2024, sesiunea specială, var. 9): „două fapte istorice desfășurate în statul român între anii 1860–1867” → barem: legea secularizării averilor mănăstirești, legea rurală, instaurarea dinastiei străine.
- III (BAC august 2026, var. 4): fapt din 1857–1860 (Rezoluțiile ad-hoc, dubla alegere) și acțiuni de politică internă 1862–1867 (Legea rurală, Legea instrucțiunii).
Greșeli care costă puncte
- Alegere în aceeași zi în ambele țări (date diferite: 5 și 24 ianuarie).
- Legea rurală (1864) numită „reforma agrară” de după 1918.
- Unirea deplină (1862) fără precizare.
- Confuzia 1859 (alegere) – 1866 (Carol I).
Exersează pe itemi oficiali
Numiți noua constituție precizată în sursa B. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Precizați, din sursa A, o informație referitoare la domn. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Menționați două spații istorice, precizate atât în sursa A, cât și în sursa B. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că puterile ajung la un compromis în problema unirii românilor. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Prezentați două fapte istorice din perioada 1866-1886 referitoare la România. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Menționați o asemănare între două acțiuni desfășurate de România în relațiile internaționale din perioada 1917-1920. Sursa A (D. Berindei, Istoria românilor): „În 1858, cele șapte puteri au semnat Convenția de la Paris. [...] Era un document cu unele dispoziții foarte înaintate […]” Sursa B (F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român): „Începuturile domniei lui Al. I. Cuza au fost anevoioase fiindcă domnul era obligat să colaboreze cu două guverne, unul la […]”
Termeni-cheie
- Tratatul de la Paris (1856)
- Pacea care încheie Războiul Crimeii: garanția colectivă a celor șapte mari puteri în locul protectoratului rus, sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail) înapoi la Moldova, libertatea navigației pe Dunăre, convocarea Adunărilor ad-hoc.
- Adunările ad-hoc (1857)
- Adunări consultative din Moldova și Țara Românească; rezoluțiile lor cer autonomia, unirea într-un stat numit România, prinț străin, neutralitatea, adunare reprezentativă.
- Convenția de la Paris (7/19 august 1858)
- Act al puterilor garante: „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, cu doi domni, două guverne și două adunări, dar cu Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație comune, la Focșani.
- Dubla alegere a lui Cuza
- Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859) și al Țării Românești (24 ianuarie/5 februarie 1859).
- Unirea deplină (1862)
- În ianuarie 1862 se formează un singur guvern și o singură adunare, la București; statul adoptă numele oficial de România (24 ianuarie 1862).
- Secularizarea averilor mănăstirești (1863)
- Trecerea în proprietatea statului a averilor mănăstirești (lege din decembrie 1863), sub guvernul Mihail Kogălniceanu.
- Statutul dezvoltător (2 mai 1864)
- Act constituțional dat de Cuza după lovitura de stat din 2 mai 1864, aprobat prin plebiscit: sporește puterile domnului, creează Corpul ponderator (Senatul).
- Legea rurală (1864)
- Lege din august 1864: emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor cu despăgubire; desființează clăcile; rezolvă parțial problema agrară.
- Monstruoasa coaliție
- Alianța conservatorilor și liberalilor radicali care l-a silit pe Cuza să abdice (11 februarie 1866).
Notițele mele
Salvat localSurse
- Programa de examen Istorie (OMECTS 4800/2010), C.2
- Manual Istorie cl. a XII-a, M. Stan, C. Vornicu, Ed. Niculescu ABC, p. 35, 55, 68–69: Paris 1856 (trei județe din sudul Basarabiei), rezoluția Adunării ad-hoc a Moldovei (7/19 oct. 1857), Convenția (7/19 august 1858, „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”), dubla alegere (5/17 ian.; 24 ian./5 febr. 1859), unirea deplină recunoscută în dec. 1861, legile din 1863–1864, abdicarea (11 febr. 1866), Universitățile din Iași (1860) și București (1864)
- Manual Istorie cl. a XII-a, coord. Al. Barnea, Ed. Corint, p. 66–67: Vogoride, dubla alegere, 24 ianuarie 1862 (numele oficial România), Codul civil, Codul penal, Legea instrucțiunii publice, abdicarea (11/23 februarie 1866), textul Statutului dezvoltător (2/14 mai 1864)
- Manual Istorie cl. a XII-a, coord. Zoe Petre, Ed. Corint, 2008, p. 87–88, 69: Paris 1856, Adunările ad-hoc, instituțiile Convenției, Statutul dezvoltător (Senat), legile din 1864, abdicarea (februarie 1866), plebiscitul pentru Carol (20 aprilie 1866), 10 mai 1866
- Manual Istorie cl. a VIII-a, Ed. CD Press, 2025, p. 82–83: alegerile falsificate din Moldova repetate, Adunările ad-hoc (octombrie 1857), unirea deplină (ianuarie 1862), lovitura de stat (2 mai 1864), reformele din 1864, scrisoarea lui Cuza (coduri după Codul Napoleon, învățământ primar obligatoriu și gratuit)
- Manual Istorie cl. a VIII-a, Ed. Corint Logistic, 2025, p. 84: repere – secularizarea (decembrie 1863), Legea rurală (august 1864), Legea instrucțiunii publice (noiembrie 1864), abdicarea (11 februarie 1866)
- Manual Istorie cl. a VIII-a, Ed. Litera, 2025, p. 84–85: Paris 1856 (Bolgrad, Cahul, Ismail; navigație pe Dunăre), Conferința de la Paris (7/19 aug. 1858), dubla alegere, unirea deplină din 1862, Statutul dezvoltător (2 mai 1864), abdicarea (11/23 febr. 1866)
- BAC iunie 2025, var. 1, III – barem: acțiuni 1857–1859 (Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc, organizarea adunărilor elective, dubla alegere); măsuri 1861–1866 (Legea rurală: emancipare, condiții de împroprietărire, rezolvare parțială a problemei agrare)
- BAC 2026, sesiunea iunie–iulie, var. 3, I.1–I.5 (surse despre Statutul dezvoltător și secularizarea din 1863) + barem
- BAC august 2026, var. 4, III și BAC 2024, sesiunea specială, var. 9, I.6 – barem: fapte 1857–1860 / 1860–1867 (Rezoluțiile ad-hoc, dubla alegere, secularizarea, Legea rurală, Legea instrucțiunii, instaurarea dinastiei străine)