Țara Românească, Moldova și Transilvania în 1848: programe, conducători, locuri, rezultate și consecințe, cu comparația între cele trei revoluții.
ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Moldova: Iași, 27 martie 1848, Petiția-proclamație (moderată), respinsă de Mihail Sturdza; apoi Prințipiile noastre (Brașov, mai) și Dorințele partidei naționale (Kogălniceanu, Cernăuți, august).
Transilvania: Blaj, 3–5 mai 1848 (Câmpia Libertății, circa 40.000 de români), Petiția națională; conducători Bărnuțiu, Iancu, Șaguna.
Țara Românească: Islaz, 9/21 iunie 1848, guvern provizoriu, tricolorul; înfrângere în septembrie 1848 (intervenție otomană, Dealul Spirii).
Cereri comune: unirea, emanciparea și împroprietărirea țăranilor, drepturi și libertăți; eșec prin intervenție străină.
Balta Liman (1849): domni numiți pe 7 ani: Barbu Știrbei, Grigore Alexandru Ghica.
Consecință: ideile pașoptiste (unire, constituție, reforma agrară) vor fi realizate în 1859–1866.
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
Revoluția izbucnește la Iași, la 27 martie 1848. Mișcarea este legalistă: Petiția-proclamație (redactată de Vasile Alecsandri) cere măsuri moderate – stăvilirea corupției, siguranța personală, îmbunătățirea soartei țăranilor, desființarea cenzurii, o gardă cetățenească. Domnitorul Mihail Sturdza refuză și îi arestează pe revoluționari. O parte dintre ei (între care Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu) se refugiază în Transilvania și Bucovina. La Brașov redactează (mai 1848) programul radical Prințipiile noastre pentru reformarea patriei: împroprietărirea țăranilor fără despăgubire și unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat independent. La Cernăuți, Kogălniceanu redactează Dorințele partidei naționale în Moldova (august 1848): libertăți democratice și unirea Principatelor, „cheia de boltă” a edificiului național.
Între 3 și 5 mai (15–17 mai) 1848, circa 40.000 de români se adună la Blaj, pe Câmpia Libertății. Conducători: Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Andrei Șaguna. Adunarea adoptă Petiția națională: recunoașterea națiunii române și reprezentare proporțională cu numărul ei, desființarea iobăgiei, libertatea presei, învățământ în limba română, independența Bisericii românești; românii resping unirea Transilvaniei cu Ungaria, hotărâtă de revoluționarii maghiari fără consultarea lor. Urmează un conflict româno-maghiar sângeros; Avram Iancu apără Munții Apuseni. Împăcarea vine abia în vara lui 1849, prea târziu: trupele austriece și rusești înfrâng revoluția maghiară (august 1849).
Între 3 și 5 mai 1848, circa 40.000 de români se adună la Blaj, pe Câmpia Libertății, și adoptă Petiția națională.
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
Cine au condus românii din Transilvania în 1848?
Revoluția izbucnește la Islaz (9/21 iunie 1848), unde se citește Proclamația de la Islaz: „independența administrativă și legislativă” (autonomia), egalitatea drepturilor politice, Adunare generală a reprezentanților tuturor stărilor, domn responsabil ales pe 5 ani, libertatea absolută a tiparului, emanciparea clăcașilor prin despăgubire, instrucție egală pentru ambele sexe, desființarea pedepsei cu moartea. Domnitorul Gheorghe Bibescu abdică; se formează un guvern provizoriu (din care fac parte Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Gheorghe Magheru ș.a.), numit apoi locotenență domnească. În iunie–septembrie 1848 el desființează cenzura și rangurile boierești și adoptă tricolorul ca steag național. În septembrie 1848, armata otomană intervine (lupta din Dealul Spirii, 13 septembrie), iar revoluția este înfrântă; urmează ocupația otomană și rusă.
Ce program a fost adoptat la Islaz?
Cum s-a încheiat revoluția din Țara Românească?
Convenția de la Balta Liman (aprilie 1849), între Rusia și Imperiul Otoman, restrânge autonomia: domnii nu mai sunt aleși, ci numiți pe 7 ani (Barbu Știrbei în Țara Românească, Grigore Alexandru Ghica în Moldova), iar adunările sunt înlocuite cu divanuri de mari boieri. Pașoptiștii emigrează, dar ideile lor (unirea, constituția, reforma agrară) vor deveni programul Unirii din 1859 și al reformelor lui Cuza.
Numiți un domnitor precizat în sursa A. Sursa A (M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României): „Ocupația militară otomană a Principatelor a fost de scurtă durată. Sub presiunea Marii Britanii și a Franței, Imperiul otoman și […]” Sursa B (K. Hitchins, Românii 1774-1866): „Anii de domnie personală a lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) au fost productivi și sugestivi în privința a ceea ce a […]”
Numiți un revoluționar din Țara Românească, precizat în sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Precizați secolul la care se referă sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Menționați programul elaborat de revoluționarii moldoveni și o prevedere a acestuia, la care se referă sursa dată. Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la Comitetul revoluționar. Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Proclamația de la Islaz, susținându-l cu două informații selectate din sursă. Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia o acțiune din politica internă a statului român din perioada 1863-1883 a contribuit la modernizarea acestuia. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.) Sursa (Istoria românilor): „Revoluționarii moldoveni, [...] ajunși dincolo de Carpați, au rămas profund impresionați de Adunarea de la Blaj. La 12 mai 1848, […]”
Numiți un revoluționar din Moldova, precizat în sursa dată. Sursa (S. L. Damean, I. Oncescu, O istorie a românilor de la Tudor Vladimirescu la Marea Unire 1821-1918): „La 27 martie 1848, în prezența a 1000 de persoane s-au luat în dezbatere «îmbunătățirile necesare țării». Adunarea [...] și-a […]”